La cei 62 de ani ai mei, pot spune că m-am născut într-o țară frumoasă și bogată, cu priveliști care mai de care mai pitorești. Tărâm de basm, de poveste, dar ce se întâmplă cu calitatea oamenilor între granițele acestei frumoase Românii este o altă poveste. Ca un blestem, cei care sunt aleși să conducă acest neam o fac cu multă dezinvoltură și abnegație, dar nu în interesul obștii, ci doar al lor personal. Al lor și numai al lor, și al neamurilor, și al prietenilor, și al celor de-o teapă cu ei.

Doream să scriu un articol despre canicula care se abate asupra noastră, dar multitudinea de gafe de la Ministerul Muncii, care vizează salariile și pensiile bugetarilor și extrabugetarilor, m-a făcut să schimb tema de azi.

Eu cred că haosul produs în bugetul țării mă face să mă gândesc la un lucru fatal: va ajunge România mai rău decât Grecia.

Nimeni nu vrea să observe că majoritatea pensiilor sunt sub o mie de lei. Și, într-o bătaie de joc, se discută, se fabrică, se malaxează valorile pensiilor, care, în unele cazuri, au ajuns la 35.000 de lei. Mai mult, văd o categorie, numită „polițiști”, din care se iese la pensie cu miile și se reangajează în sistem, profitând și de pensie, și de salariu, cumul care poate ajunge la de 70 de ori pensia unui muritor de rând.

Am observat că aceste cazuri s-au generalizat și la SRI și în justiție. Nu mai vorbesc de primării - primarii având salarii astronomice și funcționarii de asemenea, luându-se fără rușine bani de la spitale și școli.

În felul acesta, țara are drumul asigurat spre colaps.

Și dacă stăm și ne gândim bine, pensia unora este cu adevărat genocid, pentru că un pensionar nu are cum să supraviețuiască cu alimente și medicamente având doar 600-700 de lei la dispoziție în fiecare lună.

În dilema în care ne aflăm, schopenhauerian, îmi pun întrebarea: cum e mai bine? Cerșetor sănătos ori rege bolnav?

Ștefan POPA POPA’S