Deci, bravii și destoinicii noștri conducători s-au ostenit din greu, din foarte greu, timp de aproape trei decenii, să pună pe chituci un învățământ care, cât de cât, urmărea niște principii și avea chiar rezultate rezonabile, de vreme ce patalamalele obținute pe la universitățile noastre, cu susținerea unor diferențe, erau recunoscute prin lume.

În vreo 27 de ani de democrație originală, se pare, am avut cam vreo 25-27 de miniștri ai Educației, adică unul pe an... Și asta n-ar fi fost cel mai rău lucru dacă aveau o continuitate, sau era un program, sau o platformă de dezvoltare a învățământului. Aș! Fiecare ministru a fost „cel mai deștept” și a venit cu reformele și programul propriu, iar ce a rezultat se poate vedea fără un efort prea mare. Elevi care intră în liceu cu medii de 2, 3, 4..., ca să nu mai vorbim de profesorii care iau la titularizare sau definitivat aceleași note.

Acum, după ce am avut un ministru timp de șase luni, pe care nici nu mai știu cum îl cheamă, dar nici nu are importanță, pac, albina! L-au reactualizat pe unul care ne este ceva mai cunoscut prin antecedentele domniei sale: Liviu Pop. Despre el știm ceva mai mult, dar, din păcate, doar de rău. Se spune că ar fi fost cel mai dur adversar al reformei din educație. Și asta nu este totul. El este cel care s-a pus preș și l-a apărat pe premierul Victor Ponta în 2012, în scandalul plagiatului, cu prețul distrugerii a două instituții. Liviu Pop a schimbat componența a două instituții-cheie pentru integritatea educației și cercetării: Consiliul Național de Etică și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Pe atunci, Liviu Pop era ministru interimar al Educației, după ce Ioan Mang demisionase din cauza propriului său scandal de plagiat. Înțelegeți ce miniștri? Dar unde este Ponta astăzi mai știți? Dar dacă acesta l-a ajutat pe Ponta, ce mai caută acum într-un nou guvern? Vă puteți da seama? Dar domnul Liviu Pop este fost sindicalist și știe să se lupte pentru oameni. Ce rotații de cadre, ce reevaluări, vorba lui Băsescu, ce vai de mama noastră cu astfel de miniștri. Când nu știi despre ce și cine este vorba, mai poți spera... Când știi de la început ce te așteaptă, nu mai speri nimic. 

Petru Vasile TOMOIAGĂ