După părerea mea, există un șmecher de Teleorman care dorește să conducă țara cu tot felul de matrapazlâcuri. El vrea să numească miniștri care să-i execute ordinele și să dea legi bune, în primul rând pentru el, familia și apropiații lui, încălcând cele mai elementare reguli de bun simț și fără cei șapte ani de acasă. Dacă se găsește vreun ministru care să-i refuze „toanele”, brusc starostele îl trece la „indezirabili” și comandă schimbarea lui. Personal, nici nu o pot numi o acțiune de mare mafiot, ci mai degrabă o simplă golăneală pe care dorește ca oamenii din jurul lui să o treacă cu vederea și să fie lăsat în „penalul” lui și a încălcărilor de regului și statute cu care este învățat.

Mai văd în jurul lui un alt excroc de Olt, care nu este altceva decât un pupincurist. Când prim-ministrul își dă seama că nu poate îndura la nesfârșit aberațiile acestui penal, se împotrivește și procedează legal, spunându-i STOP! Nu se poate merge până-n pânzele albe cu aceste pretenții aberante care pun în pericol și partidul, și țara.

Astfel se ridică fireasca întrebarea: de unde acest neam de trădători, miniștri în funcție, care au putut să-și dea demisia în bloc la solicitarea penalului? Nu-mi rămâne decât să aștept momentul în care asemenea individ și cei asemenea lui să dispară complet din peisajul politic românesc și din viața țării. Iar românii să înțeleagă din acest episod cât de periculoși pot fi indivizii care ajung la conducere și încearcă, împotriva bunului mers al statului român, să-și subordoneze toate pârghiile de conducere ale țării.

Legat de domnul prim-ministru, pe care, cu siguranță, vor sări mii de șacali – că de aceea suntem, o parte dintre noi, neam de trădători – vreau să știe că sunt concitadinul care îl prețuiește la fel de mult, indiferent de soarta pe care alții i-au pecetluit-o.

Să nu uităm că „nu mor caii când vor câinii”, pentru că sita istoriei cerne în continuare.

Ștefan POPA POPA’S