Câteva organizații monarhiste, reunite în Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională, au anunțat zilele trecute un demers fără precedent: inițierea unei acțiuni judiciare pentru constatarea nulității absolute a actului de instaurare a formei republicane de guvernământ și pentru restaurarea statului român modern. 

„Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională va înainta o acțiune judiciară pentru constatarea nulității absolute a actului de instaurare a formei republicane de guvernământ și pentru restaurarea statului român modern, cu puternice rădăcini europene, ilustrat și exprimat de Monarhia constituțională, aceea care a plasat România între cele mai prospere și civilizate țări ale lumii, statuată prin Constituția din 1923, singura Constituție validă istoric și juridic. Militând pentru restabilirea adevărului istoric şi moral, ne asumăm, prin cunoaștere și respect, afirmarea valorilor proprii națiunii noastre, pe care Coroana Regală Română le reprezintă și le-a slujit cu profund și continuu devotament, vreme de 150 de ani. Recursul nostru la îndeplinirea acestui act de justiție prin care se va recunoaște ilegalitatea regimului republican în România are drept suport respectul față de lege, morala creștină și adevărul istoric, urmând unui instinct al binelui național, care va putea constitui remediul vindecării, al ștergerii consecințelor morale și instituționale ale înstrăinării de sine provocate de deceniile de Republică dictatorială comunistă și ai anilor tulburi care i-au urmat. Țara noastră nu a reușit să-și găsească, după Revoluția anticomunistă, sub același regim republican care continuă abuzul de forță și de drept prin care s-a răsturnat Monarhia, calea spre stabilitate și prosperitate, spre o reformă morală a societății. Reinstaurarea Monarhiei este singurul mod prin care această cale poate fi regăsită, însemnând reinstaurarea unei instanțe morale și politice care nu s-a regăsit în sistemul politic actual și prin care Revoluția din 1989 poate ajunge să își desăvârșească rolul și sensul său istoric”, se spune într-un document dat publicității și asumat de Clubul Monarhiștilor din Uniunea Europeană, Mișcarea pentru Regat și Coroană, Mișcarea pentru Regatul României, Mișcarea pentru Monarhie Constituțională, Asociația Foștilor Deținuți Politici și mai multe personalități ale vieții publice românești.

Demersul, lăudabil de altfel, este unul care ar fi trebuit pornit, probabil, imediat după 1989. Este extrem de clar, pentru cei care cunosc cât de cât istoria constituțională a României, faptul că astăzi țara noastră este într-o stare de ilegitimitate. Se tot vorbește despre o posibilă revizuire a actualei Constituții – dar România, astăzi, nu are nevoie de o revizuire a unei Constituţii ilegitime, ci de revenirea la legalitate prin revenirea la Constituţia din 1923, care ulterior să fie revizuită în acord cu noile realităţi româneşti, europene şi globale. 

Există multe argumente care pot susţine această teză: tradiţia, realizările Dinastiei Române, existenţa şi ataşamentul Familiei Regale, reprezentativitatea, respectarea legalităţii şi legitimităţii, dimensiunea diplomatică, dreptul divin, costurile, continuitatea şi, nu în ultimul rând, profesionalizarea funcţiei de şef de stat.

Voinţa poporului român în urma revoluţiei din decembrie 1989 a fost concretizată în Comunicatul către ţară al C.F.S.N., publicat în Monitorul Oficial nr. 1 din 22 decembrie 1989. Acest comunicat are caracter de act instituţional, document fundamental provizoriu până la restaurarea ordinii constituţionale. Prin comunicatul către ţară al C.F.S.N., din 22 decembrie 1989, toate structurile de putere existente au fost dizolvate. Or, nu se pot dizolva părţile componente ale unei puteri, iar puterea însăşi, forma de guvernământ, să subziste. În M.O. nr. 4 din 27 decembrie 1989 se publică Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind „constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului F.S.N.”, care în preambul reia principiile Comunicatului, dar la art. 1 al. 2 spune că „Forma de guvernământ a ţării este Republica”. Nici o putere aleasă, cu atât mai mult o putere provizorie, nu are prerogative să se pronunţe asupra formei de guvernământ, aceasta fiind exclusiv de competenţa poporului (direct, prin referendum, sau indirect printr-o adunare constituantă mandatată special în acest scop). Creând o formă de guvernământ nouă sau continuând dictatura comunistă, Consiliul F.S.N. şi-a depăşit prerogativele de putere provizorie. Structurile puterii republicane fuseseră dizolvate - prin Comunicatul către ţară - şi printre acestea şi funcţia de preşedinte de republică. Decretul-lege nr. 2 / 1989 reia în mod explicit la art. 10: „Sunt şi rămân dizolvate structurile de putere ale fostului regim dictatorial”. Instituţia preşedintelui de republică, ca structură a regimului dictatorial, a fost înfiinţată chiar de ultimul deţinător al puterii comuniste (Constituţia din 21 august 1965, suprimată în urma Revoluţiei).

Fiind suprimată Constituţia din 1965, rezultă automat că ultima Constituţie legitimă a României este Constituţia din 1923. Orice altă Constituţie ar fi trebuit să aibă la bază Constituţia din 1923 pentru a avea legitimitate, însă acest lucru a fost evitat.

Am mai scris, de multe ori, că există posibilitatea consultării unor specialişti în drept internaţional şi drept penal din foruri competente, care să se pronunţe cu privire la aceste fapte şi să declare, pe cale juridică, că forma de guvernământ republicană şi structurile ei sunt ilegitime, iar cei vinovaţi să fie pedepsiţi. Această variantă, în sine, ar constitui un act de dreptate şi de respect pentru români. Demersul Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională vine cumva pe această idee. Într-un stat de drept, el ar avea șanse mari de reușită. În România noastră, cu justiție subordonată politicului, este puţin probabil că va exista voinţa politică necesară revenirii la un drum firesc. Aşa cum această voinţă nu a existat din 1989 încoace. Dar, cel puțin, constatarea nulității instaurării republicii nu mai pare a fi doar o simplă utopie. 

Flavius BONCEA

P.S. – Nu pot fi de acord, totuși, cu modul în care semnatarii inițiativei s-au adresat într-o scrisoare deschisă ASR Principesei Moștenitoare Margareta. Tonul, deși prefăcut cuviincios, este de un imperativ nepotrivit, care dăunează inițiativei, la fel ca și anumite supoziții din cuprinsul textului.