Spunea Silviu Brucan, pe vremuri, că românului îi vor trebui cel puțin 20 de ani să-și revină după ieșirea - credeam noi, cei naivi - din comunism. Ei bine, iată că cei 20 de ani au trecut de mult, iar din când în când reminiscențe ale comunismului răbufnesc la diferite personaje politice de astăzi.

Nu mai departe decât zilele trecute, Gabriela Firea, primarul Bucureștiului - recunoscută pentru faptul că, în multe prilejuri, se comportă ca o precupeață - a efectuat o vizită de lucru exact ca pe vremea în care acestea erau apanajul împușcatului.

Așadar, cu deosebirea că personajele erau altele, în rest mare lucru nu s-a schimbat. Primărița capitalei a fost întâmpinată de copii îmbrăcați în straie populare, care i-au servit tradiționala pâine și sare, a primit flori și - iarăși o deosebire, minoră, ce-i drept față de regimul trecut - a făcut selfie-uri cu dascălii, care au așteptat și ei, aliniați ca la paradă, să apară Firea.

Bașca faptul că, la câteva minute a mai sosit un personaj, din același partid cu Firea, și anume ministrul de Interne, care s-a comportat la fel ca și colega ei.

Dacă ar fi fost vorba despre personaje trecute, în vârstă, care au deținut funcții în comunism, parcă am mai fi avut motive să înțelegem asemenea comportamente. Însă, când vezi oameni tineri, pretinși politicieni - pentru că numai interesele poporului nu le apără ei, indiferent de partidul din care fac parte - că se comportă precum prim-secretarii de pe vremuri te întrebi încotro merge țara aceasta. Că înainte, sigur nu merge… Dar e trist că, iată, cu asemenea oameni, ne întoarcem în trecut, cel puțin prin prisma modului în care se comportă.

Iar Gabriela Vrânceanu Firea nu e singurul politician care se comportă așa. Mai are și un soț cu apucături asemănătoare (semn că fiecare sac are petecul său), dar și colegi în partid care nu se dezmint de originea știută a acestuia, adică „emanație” a vechiului regim.

E trist că în spectrul politic românesc se regăsesc astfel de metode de a câștiga capital electoral și, mai grav, că poporul nu a reușit să ajungă la o maturitate care să îl facă și în fața urnelor să discearnă între ce a fost înainte de 1989 și ce ar trebui să fie în România secolului XXI.

Anton BORBELY