Am înțeles. Nu trebuie să mai respectăm nici o lege în această țară. L-am văzut pe ministrul Justiției Române câtă teorie cunoaște, ce preambuluri știe să facă, prin ce meandre să le treacă, cu un final, însă, jalnic. Vorba ceea: „A sărit ca o panteră și-a căzut...”. Atunci de ce să mă mai supăr eu că mi-au făcut zeci de dosare penale în ultimii ani, la comandă și n-au ajuns la nici o finalizare? Demonstrând o dată în plus că noi, în România, nu avem Justiție. Totul e o crasă obediență, iar execuțiile se fac la comandă. Mai mult, cunosc cazuri când totul a fost cumpărat. La modă acum este ca orice avocat care se respectă să aibă 4-5 angajați musai rude ale judecătorilor. Iar în chirie să țină soții de prim-procurori. Care și ele fiind de regulă notărese, au rolul lor bine determinat în sistem. Și totul merge ca uns.

Să ne întoarcem la domnul ministru al Justiției, care ne-a tot amânat. Care ne-a tot dus cu zăhărelul ca în final să dea „fleoșc cu bățu-n baltă”.

Încep să cred tot mai mult că trăiesc într-o țară model Kafka.

Ștefan POPA POPAʼS