Îl știți cu toții, stimați cititori, pe senatorul Șerban Nicolae, cel care se dă de ceasul morții să introducă o serie de amendamente la proiectul Legii grațierii, prin care să scape din pușcării inclusiv condamnați pentru fapte de corupție. Concret, este vorba despre cei ajunși după gratii pentru infracțiuni precum luare și dare de mită, trafic de influență și abuz în serviciu. Sufletist nevoie mare, dar și, se vede treaba, executant de excepție al ordinelor impuse de casta politică românească, Șerban Nicolae, fostul șofer al lui Cătălin Voicu, condamnat la șapte ani de închisoare pentru (ați ghicit!) fapte de corupție, nu mai vrea ca hoții dovediți să fie năpăstuiți. Adică, să nu stea în condiții precare la „zdup”, în condiții de igrasie și de igienă precară. Mai concret, să fie lăsați în libertate, pentru că nu merită să plătească într-un asemenea hal pentru faptul că se îmbogățesc pe spatele țării.

Dar asta nu e tot!

Presa centrală a dezvăluit că Șerban Nicolae nu este la prima acțiune de acest gen. Pe vremea când era consilier al președintelui Ion Iliescu, i-a vârât acestuia sub nas, pentru a le semna, cinci dosare de grațiere ale unor persoane condamnate definitiv pentru fapte de corupție. 

Într-unul dintre aceste cazuri, Iliescu a revocat după zece zile decretul, iar condamnatul a reintrat la puşcărie, scrie presa centrală. Alţi infractori care au beneficiat de clemenţa prezidenţială, conform „România liberă”: trei ofiţeri condamnaţi la ani grei de închisoare pentru că au ordonat deschiderea focului, pe 17 decembrie 1989, la Timişoara; George Homoştean, fost ministru de Interne, acuzat de instigare la omor deosebit de grav; Sorin Cristian Roşca, vinovat în ancheta „Ţigareta 2”.

Interesant este și topul realizat de aceeași publicație privind numărul grațierilor prezidențiale din ultimii 16 ani: Ion Iliescu (2001-2004) - 338, Traian Băsescu (2005-2014) - 39, Klaus Iohannis (2015-prezent) – 0.

Iată, așadar, că istoria tinde să se repete, pentru că poporul român nu s-a maturizat politic nici după 27 de ani de la Revoluție și votează tot pe considerente sociale, pe promisiuni electorale, ulei, făină, liniștea noastră și nu ne vindem țara...

Anton BORBELY