Întreaga națiune a dezbătut, zilele trecute, un subiect deloc sensibil, în opinia semnatarului acestor rânduri. Românii au uitat de foame și de greutățile vieții de zi cu zi, stând cu sufletul la gură în fața micilor ecrane pentru a vedea cine se mai alătură campaniei în favoarea grațierii unuia dintre componenții „lotului vărgaților” din celebrul dosar al transferurilor unor jucători de fotbal, prin care statul și o serie de cluburi au fost furate pe față.
Frumos! Nici nu ne așteptam la altceva decât la dezbateri aprinse, mai ales pro, de la un popor simțitor la astfel de subiecte, popor care mergea la serviciu cu cearcăne la ochi, după nopți întregi nedormite în așteptarea descoperirii Elodiei... Cu un adevărat cult pentru astfel de situații (crime, arestări, violuri și așa mai departe), era lesne că numai zvonul privind o campanie în favoarea grațierii lui Gică Popescu (căci despre el este vorba) era suficient pentru a scoate din amorțeală națiunea.
Din start, foarte mulți dintre cei care au trecut pragul televiziunilor în aceste zile au încurcat, voit, mi s-a părut, capra cu varza. De la început, trebuia să se facă distincție între două lucruri total diferite: cariera de fotbalist a lui Gică Popescu (care, în ultima sa parte, a lăsat foarte mult de dorit) și cea de om de afaceri. Ce a făcut „Baciul” pe teren știm cu toții, nu mai are rost să insistăm. Amintim doar că, în ultima parte a carierei, când era cu sacii (a se citi banii) în căruță, după ce a evoluat la echipe de top din Europa, și-a trădat echipa de suflet, Universitatea Craiova, semnând un contract cu Dinamo București, dușmanii de moarte (și ai) oltenilor. A fost un prim semn, poate, că Gică Popescu
s-a schimbat. Veți da vina, probabil, pe anturaj – frații Becali, Nicu Gheară și alți interlopi ai fotbalului – însă nu credem că l-a forțat cineva să se înhăiteze cu personajele enumerate mai sus. Poate goana după mai mult (Gică Popescu provine dintr-o familie modestă) l-a făcut să bată palma cu aceștia și să încerce, alături de ei, să facă bani cu orice mijloace. Am mai scris despre felul în care s-a descurcat (sau mai bine zis, a eșuat) în afaceri „Baciul”. Nu are rost să revenim.
Însă, Gică Popescu a greșit în fața legii și a fost pedepsit. Vedeam, într-o dimineață, la știrile matinale, că un bătrânel din Polonia, parcă, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru că a mâncat, pe furiș, într-un magazin, câteva boabe de strugure. A crezut că nu îl vede nimeni, dar a fost prins, judecat și condamnat!
Ei, sincer, în cazul bătrânelului respectiv, parcă aș semna și eu o petiție pentru a cere să fie grațiat... Însă, în cazul lui Gică Popescu nu aș face-o nici picurat cu ceară! Câte „boabe” a furat Gică Popescu, comparativ cu pofticiosul polonez? O întrebare, retorică, desigur. Justiția trebuie să fie una pentru toți. Ai furat, treci la închisoare, indiferent de numele sau de meritele pe care le-ai avut odată.
Și apropo, un caz tot din fotbal. De această dată din Germania: marele Uli Hoenes, fosta stea a celor de la Bayern Munchen, va înfunda pușcăria pentru că a „greșit” în fața fiscului german. Avocații acestuia au recunoscut frauda, de vreo 30 de milioane de euro, iar fostul fotbalist și fost președinte la Bayern Munchen, campioana Europei, a primit verdictul. Suntem siguri că ceilalți cetățeni ai Germaniei nu au stat cu ochii pe televizor să vadă dacă Hoenes va face sau nu pârnaie, ci s-au dus cuminți, cum o fac în fiecare zi, de secole încoace, la muncă... Asta-i diferența!
Anton BORBELY