Am trăit s-o vedem și pe-asta: înalt prelat purtat pe la porțile procuraturii. Astfel, încet-încet, se șubrezește în credibilitate și stâlpul bisericii. O doresc și unii din afară, dar au grijă și cei dinăuntru. Așa vor reuși mai repede. În loc să își pună cenușă în cap, să se îmbrace în sac și să aștepte în rugăciune și pocăință să se sfârșească toată tevatura, prelatul terfelește curățenia a zeci de preoți, chemându-i să facă pe bodyguard-zii în jurul domniei sale... Dacă ar avea cât de cât bun simț, ca să nu mai vorbim de milosârdie, de înțelepciune și smerenie nu ar târî întreaga Biserică în mocirlă, nu ar trage-o după el și nu ar face-o paravan de după care să se ascundă... Biserica Ortodoxă Română nu e Teodosie! Teodosie este un neînsemnat slujitor al Bisericii Ortodoxe Române, învinuit de oarece fapte care nu-i fac cinste. Nici lui și, din păcate, nici Bisericii. Faptul că i se îngăduie să facă tot ce face și nu a fost suspendat până acum, ori destituit, te face, vrei nu vrei, să te gândești că din creițarii agonisiți de Teodosie s-au mai dedulcit și alte fețe bisericești... Și nu dintre cele mici și umile, chemate fără rușine să participe la nerușinarea înaltului prelat... Păi, ce au preoții din parohii de împărțit cu fărădelegile lui Teodosie!? Că la numărat creițari nu i-a chemat. Acum îi cheamă să îl apere de jurnaliști. Păi, jurnaliștii mănâncă preoți? Să spună domnia sa frumos, colea, ce și cum a făcut, pentru că nu prea iese fum de unde nu e foc... Cu atât mai mult cu cât nici procurorii și nici jurnaliștii nu se dau tam-nesan, fără de motiv, la un înalt prelat. Dimpotrivă. Îi prețuiesc, îi stimează și îi iubesc, după caz... Aici nu e cazul!  Dar, prin atitudinea prelatului, a mai dat încă o dată pe dinafară duhoarea balcanismului din noi. Dovadă că și la popie e ca în politichie. Mori cu „foncția” de gât ca să-ți salvezi pielea, câteodată atât de „tăbăcită” în rele. Cadă el și Parlamentul, ducă-se pe pustii Țara și, iacă-tă, nici de Biserică nu ne mai doare... Și pe noi, mireni de rând, mai treacă-meargă, dar pe ditamai Teodosie, care după cum zice se confundă cu Biserica, chiar ar trebui să-l doară. Dar nu-l doare! Nici în cot, nici altunde. Chiar dacă, în urmă cu mai bine de două săptămâni, un grup numeros de preoți a cerut, printr-o scrisoare deschisă, înlocuirea lui Teodosie, probabil pentru a mai spăla din rușine. Mai mult, preoții susțin că au fost supuși permanent la presiuni, pentru a plăti șpăgi ca să poată fi numiți în parohie. Despre ce vorbim!? Tot preoții mai spun că nu și-au mai primit salariile de luni bune, iar atunci când erau chemați la Arhiepiscopie erau plătiți în candele și lumânări. Nu degeaba spuneam eu că arginții lui Teodosie au ajuns până-n gura Raiului. Deci, Teodosie nici gând să se pocăiască, iar cei care ar trebui să-i ceară socoteală se cam sfiesc s-o facă... Înțelegeți de ce, nu? Între timp procurorii anchetează, o parte dintre preoți badyguard-ează, arhiepiscopul „afurisează”, iar o altă parte a preoților „acuzează”.

Și nu se mai „terminează”! Pentru că, dacă nu ați știut, acum puteți să vedeți, domnilor, Biserica Ortodoxă Română este tocmai Teodosie, care nici el, săracul, nu o duce prea bine.

Petru Vasile TOMOIAGĂ