Consiliul Local Timișoara a modificat regulamentul privind acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Timișoarei. Practic, cei care vor fi propuși să primească acest titlu, vor fi nevoiți să dea o declarație, pe proprie răspundere, că nu au colaborat cu Securitatea și nu au făcut parte din structurile de conducere ale Partidului Comunist Român. Pentru că foștii comuniști și securiști nu au cum să fie cetățeni de onoare ai orașului care a pornit revoluția împotriva sistemului reprezentat de ei.

Deși, la nivel teoretic, inițiativa este lăudabilă, la o privire mai atentă ne dăm seama că ea este, de fapt, doar o simplă gargară, venită să aducă un plus de imagine unei instituții care a făcut atâția cetățeni de onoare în ultimii ani încât  titlul în sine a ajuns să fie demonetizat. 

De ce zic că e gargară? Hai să ne uităm în urmă, la cei care sunt Cetățeni de Onoare ai Timișoarei. Și vin cu doar patru exemple.

Primele trei sunt Majestatea Sa Regele Mihai I al României, Corneliu Coposu și Paul Goma. Cum ai fi putut să le zici acestor oameni: „Vreau să vă fac Cetățean de Onoare al Timișoarei, dar trebuie să îmi semnați în prealabil o declarație pe proprie răspundere că nu ați fost securist sau comunist!”??? Cine îți dă acest drept? Presupunând că ar exista alte cazuri asemănătoare, - ce faci? Poți să le ceri așa ceva unor oameni pe care i-ai jigni punându-le astfel problema? Cu siguranță nu.

Al patrulea exemplu este cel al mult-regretatului Mitropolit al Banatului, Nicolae. Care a colaborat cu Securitatea. Și care a fost primul care a recunoscut acest lucru, imediat după 1989. Când nu exista nici CNSAS, nici vânătoare de securiști. A mărturist, s-a căit, și s-a dovedit că nu a făcut rău nimănui. Așa au fost vremurile, în cazul înalților prelați. Ar fi fost, în cazul lui, recunoașterea faptului că a colaborat un impediment în acordarea titlului de Cetățean de Onoare? Da, conform noului regulament.

Alte întrebări se nasc vizavi de cei care au ajuns cetățeni de onoare ai orașului nostru în ultimii ani. Ce faci cu ei? E adevărat, o lege nu se aplică retroactiv. Dar, chiar dacă au fost cetățeni de onoare până acum, foștilor securiști și comuniști trebuie să li se retragă titlul. Și avem câteva exemple în această situație. Atrag atenția asupra unui singur caz – unul asupra căruia atrăsesem atenția și în Consiliul Local, dar care, cu puține și notabile excepții, tot a votat să ajungă cetățean de onoare – un domn profesor ales în Comitetul Executiv al PCR în noiembrie 1989, după ce, în 1956, în timpul revoltelor studențești, a fost în conducerea Facultății de Mecanică. Atunci, primarul în funcție ne-a zis că au trecut mai bine de 25 de ani de la Revoluție, nu mai este cazul să fim atât de încrâncenați. Credeți că același primar va face demersuri ca să i se retragă titlul profesorului respectiv? Nu, nu cred că se va întâmpla acest lucru.

În fosta administrație, acordarea titlului de Cetățean de Onoare presupunea și o anume responsabilitate din partea celor care îl acordau. Cazul unui fotoreporter timișorean, ajuns la o vârstă venerabilă, și care nu a mai primit titlul după ce un articol din ziarul „Timișoara” a arătat că acesta se lăuda în CV cum și-a petrecut luna de miere fotografiind vânătoarea de partizani anticomuniști în munții Banatului, este elocvent. Nu era nevoie de nici un regulament. Doar de decență și de bun simț.

Flavius BONCEA