Ați văzut cu toții, desigur, circul, comedia cu puiul de urs de la Sibiu, sfârșită atât de tragic. Cu acest prilej ne-a fost pusă la încercare încă o dată inteligența. Înainte de toate, s-a putut vedea disperarea și degringolada de care au dat dovadă, in corpore, cei care trebuia să gestioneze situația. De la Poliție, la vânători, de la autorități locale până la omul de rând, cu toții au dat dovadă de o incompetență crasă și de lipsă de răspundere care, cumulate, au dus la gestionarea haotică a evenimentului sfârșit jalnic. Să aduci mașini de poliție cu semnalele luminoase și acustice în funcțiune și să urmărești un biet pui de urs înspăimântat și dus la exasperare întrece orice limită. Apoi, polițiști urlând ca din gură de șarpe „ursul! ursul!” și panicând în plus, atât animalul, cât și populația, pare acum de-a dreptul incredibil și, totuși, aceste lucruri s-au întâmplat aievea. Vă dați seama la ce grad de  disperare a fost adus animalul care s-a cățărat pe clădiri, alergând pe coamele caselor ca pe bulevard și escaladând olane ca și cel mai aprig alpinist? Era atât de înfricoșat încât atunci când se cățăra pe coama caselor, pe lângă ghiare, se ajuta și cu colții să poată urca, sperând astfel că va scăpa de moartea urât prevestitoare, care i s-a furișat în oase și de care, din cauza ticăloșiei oamenilor, până la urmă tot nu a scăpat. Trei ore le-au trebuit vajnicilor edili ca să ucidă, cu sânge rece, un biet pui de urs neajutorat. Este clar, din capul locului, că puiului de urs nu i-a fost dată nici o șansă. Că a fost condamnat la moarte de la început.

Și acum să analizăm la rece cele petrecute. În primul rând, până la trei ani, puii de urși stau cu mama lor care îi apără cu prețul vieții, de multe ori, chiar împotriva propriului tată. Cum s-a rătăcit puiul de unul singur prin mijlocul Sibiului? Chiar nu știe nimeni? Apoi, dacă situația era gestionată cu calm și pricepere și nu se făcea hăituiala de trei ore, timp în care înfricoșarea animalului a ajuns la paroxism, acesta putea fi izolat sau tranchilizat, sau capturat, ori toate trei la un loc, dar în nici un caz, fugărit de o întreagă gloată. Spuneam „circ și comedie” la începutul articolului la acest act inuman de asasinat, împotriva unui biet animal, și tind să cred că toată sinistra tragedie a fost bine concertată și a avut un scop cât se poate de clar. Trebuia să ne demonstreze cât de necesară era propunerea făcută cu vreo două săptămâni în urmă, de miniștrii noștri vânduți pohtei de distracție a unor declasați care nu au alt mijloc de a se distra decât prin a ucide. E de actualitate Ordinul ministrului Mediului prin care se stabilește că în anul următor vor putea fi ucise aproape 1.700 de animale sălbatice protejate de lege. El a fost scris în baza unui studiu, de dr. ing. Ovidiu Ionescu, vânător și președintele Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS) Brașov. Acest Ovidiu Ionescu pare a fi un adevărat „Gabriel Oprea” în domeniul cinegetic. Adică face tot ce vrea el. Domnul ucide animale, numit eufemistic „vânător”, este prodecan la Facultatea de Silvicultură, care deține și un fond de vânătoare și care a obținut în acest an derogări pentru doi urși, un lup și un râs. Au mai fost acuzații împotriva „nesătulului de sânge animal”, spunându-se că fondurile cinegetice administrate de el primesc cele mai multe derogări pentru uciderea animalelor sălbatice. El mai este și membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Bucegi-Piatra Craiului, dar este și consilier la Ministerul Mediului și director în cadrul institutului care elaborează politici cinegetice. Ovidiu Ionescu este cel care a stabilit că în sezonul de vânătoare 2016-2017 vor putea fi uciși 552 de urși, 657 de lupi, 482 de pisici sălbatice și 68 de râși, toate fiind specii protejate de legislația națională și europeană, pentru că se află pe cale de dispariție.

Acum înțelegeți circul cu puiul de urs? Trebuia demonstrat cât de periculoși sunt urșii, câte distrugeri fac și de ce trebuie uciși. După ce acești „ovidiuionescu” cot la cot cu miniștrii de la Mediu au defrișat pădurile patriei, acum vor și pielea ursului din pădurea care nu mai este...

Punct final: vor veni să ia și pieile de pe români!

Petru Vasile TOMOIAGĂ