În timp ce domnul primar Nicolae Robu și cei dragi inimii sale se plimbă satisfăcuți prin te miri ce colțuri ale lumii, deunăzi prin Singapore, pe banii contribuabililor – și nu doar pe ai celor 25% care l-au votat, ci și pe ai celor 75% din populația orașului care nu l-au votat –, noi suntem nevoiți să trăim aici, în Timișoara în care ne-am născut și ne este atât de dragă. Și, dacă tot trăim aici, trebuie să și circulăm, iar dacă trebuie să circulăm, vrem, nu vrem, o facem după cum ne obligă același domn Robu și ai lui. E drept, adică nedrept, tot pe banii noștri. Cert este că atâta iresponsabilitate și o așa bătaie de joc, în ceea ce privește lucrările care se fac în oraș, și, mai ales, felul în care, după lucrări, sunt reamenajate drumurile și căile de acces nu am văzut. Drum pe care ai circulat ieri fără probleme a doua zi este săpat, excavat, frământat de alde „Dorel” care nu dau nicio explicație nimănui în privința tipului și duratei lucrării, de cât timp va fi circulația închisă, cine este răspunzător și, mai ales, cine va aduce acel drum la stadiul în care a fost, adică să poată fi circulat. Problema mare este că, mai nou, se sapă pe orice străduță, la fiecare intersecție, și după ce au fost „executate” săpăturile noi, zile, săptâmâni, poate chiar luni, nu mai vezi picior de lucrător pe acolo. „Dorel”, sârguincios, sapă în altă parte a orașului, face „fericiți” alți locuitori ai urbei, pentru că, musai trebuie să vă spun, toate aceste „minuni” domnul Robu și ai lui le fac în numele nostru, pentru fericirea și bunăstarea noastră. Dar să revin. După o perioadă, care este relativă de la caz la caz, își aduc aminte de săpăturile făcute, vin și, în cea mai bună situație, astupă gropanele făcute, dar, în unele cazuri, cu șanț, în altele, cu movile, după care aceste așa-zise lucrări în folosul nostru intră luni de zile „în conservare”. În tot acest timp trebuie să-ți hurducăi și să-ți rablăgești mașina fiindcă așa vor domnul Robu și ai lui.
Pe când tu te dai de ceasul morții prin Timișoara „traforată” de aceste cete de „cârtițe iresponsabile”, care pot face tot ceea ce doresc pentru că nimeni nu le trage la răspundere, domnul Robu și ai lui mărșăluiesc prin Singapore în schimb de experiență cu alți primari ai lumii. Dacă după unele plimbări „roibiene” ne-am ales cu palmieri, papagali și zebre, e greu de prevăzut cu ce ne va pricopsi dom’ primar după acest periplu. E drept că Singapore are o grămadă de similitudini cu Timișoara: în primul rând este ceva foarte european, în al doilea rând este port ca și noi – poate au și vaporetto –, iar nu în ultimul rând, poate este de bun augur să ne punem bine cu asiaticii.
Pentru că, deși am insistat ieri, la Drumuri Municipale nu am putut sta de vorbă decât cu centralista sau secretara, care ne-au spus că nu poate fi găsit nimeni decât pe la ora 15, apoi ne-au cerut un număr de telefon, spunând că vom fi sunați.
Am fost sunați tot atât de mult cât ați fost sunați dumneavoastră. De unde se vede clar de unde ni se trage. Pe cei care conduc săpăturile prin oraș îi doare la fel de mult ca pe cei care sapă!
Noi trebuie să plătim taxe și impozite ca domniile lor să aibă salarii cât mai mari și să se poată plimba liniștiți prin Singapore. Dacă vă mai rămân ceva bănuți, dați-i prin service să vă reparați mașinile. Drumuri și parcări, la anul și la mulți ani! Domnul primar Nicolae Robu o să vă mai vorbească despre ele la alegerile din 2020. Nu e chiar o viață de om. Poate între timp o să vă cumpărați o mașină nouă. Dacă nu ați avut noroc de primar nou, poate o să aveți noroc de o mașină nouă. Domnul primar cu echipa sa depun toate eforturile să vă ajute. Din păcate, și reușește!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
