Faptul că eu pot să aleg îi bagă în sperieţi, mai abitir decât orice, pe cei aflaţi în concureţă directă. Bogăţia, mai bine spus multitudinea de posibilităţi în a alege ce şi de unde să cumperi, îi face pe unii să cadă în extreme nepermise, dacă te gândeşti că toate se fac pe timpul şi banii clientului. Aș fi putut foarte bine să aleg Lidl, dar pentru că Penny tot îmi era în drum, am intrat, deși mărturisesc, cu inima strânsă, având aici mai multe experiențe neplăcute. Mi-am spus că, poate, s-au mai îndreptat lucrurile, dar mi-am făcut iluzii zadarnice. În primul rând, trebuie să menționez că acesta este magazinul cu timbre și carduri… de fidelitate, spun ei! De încercare a te lega de „glie”, zic eu. În plină eră de globalizare este foarte important să-ți „fidelizezi” clienții, spun ei, să te „iobagizeze”, spun eu.
De ce sunt împotriva cardurilor și „timbrelor”, stickerelor ori autocolantelor de orice fel? Pentru că eu mă duc să fac cumpărături și nu să-mi pierd vremea cu timbre și carduri. Când tocmai vrei să achiți la casă cumpărăturile, începe distracția: „Aveți card Penny?”. „Nu am card Penny și nici nu vreau card Penny!”. După care începe repriza secundă: „Aveți aici cinci timbre, le lipiți… etc”. Pentru că printre cumpărători sunt și mulți pensionari, aceștia, de cele mai multe ori, nici nu știu ce să facă cu timbrele, unde să le lipească și, mai ales, ce vor câștiga. Nu știu ce vor câștiga ei, dar eu, în mod sigur, pierd timpul! Dacă ai norocul să ai la rând, în față, câțiva „timbriști” care nu înțeleg nimic, neapărat timpul tău de a cumpăra la Penny se dublează. Doriți fidelitate? E simplu! Luați-o pe calea dreaptă: produse cât mai multe și diversificate, raport echitabil marfă – calitate – preț, o servire (nu deservire) impecabilă a clienților, ceva în genul „clientul nostru, stăpânul nostru” și nu invers, cum se întâmplă la Penny. De ce? Exemplific imediat. Dar, până atunci, să mai vorbim și despre giumbușlucuri cu prețuri și ieftiniri. Deci, pe cutia de conservă de pește scrie: preț vechi și preț nou – nimic altceva! La casă, surpriză! Pe tăcute, ți le încasează la prețul vechi. Dar au fost reduse… „Aveți card Penny?”. Și iar începe povestea cu „frecatu’ manganului” și pierderea de vreme. Deși nu este nici cinstit, nici corect, să faci reduceri pentru că unul are timp și chef să piardă cu tine, iar altul nu. Mă rog, dacă tot este așa, atunci fă bine mătăluță, dragă Penny, și informează corect clienții și scrie clar pe etichetă: „Reducere pe bază de card Penny”, pe ochi frumoși sau pe bunul simț al cumpărătorului de a nu mai renunța la produs… Deși, spus pe șleau, a cam fost dus cu preșul.
Dar periplul Penny nu se termină aici. De cum ți-ai pus produsele pe bandă, ți se spune să lași coșul de marfă la capătul benzii. „Și în ce pun produsele!?”. „Cumpărați pungi Penny!”. Și pentru că tot l-am luat pe „nu” în brațe, bineînțeles că nu vreau pungi Penny! Chem șeful – vine șeful! Cum e turcul, și pistolul. Știți povestea cu peștele, mai precis de unde începe răul. Și, bomboană pe colivă, după principiul „vorbi și Ion, că și el e om!”, omul de pază al șefului mă apostrofează că vorbesc prea tare pentru auzul lui fin. Jur că tonul meu era doar pe măsura „bunelor servicii” de la Penny. Cred că tot ceea ce se întâmplă în tragi-comedia de la Penny se întâmplă din cauza pauperității bieților români, pe de o parte, iar pe de altă parte, tot datorită bieților români, cei care servesc la Penny, pentru că cei cu magazinul trebuia să-și aducă de acasă și oamenii care să facă comerț.
În rest, numai de bine!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
P.S. – Articolul poate fi citit la jumătate de preț pentru cei care posedă card „TOMO” și la o treime din preț, contra cinci autocolante, operațiuni pentru care pierzi de două ori mai mult timp, decât dacă citești la liber. Trebuie să ne fidelizăm și noi cititorii!