- Ce credeţi de clasa noastră politică?
- Deşi din patru în patru ani vin şi cerşesc votul românilor, de cum au ajuns la putere, uită cu desăvârşire acest lucru. Mai mult, rup orice legătură cu cei care i-au trimis la conducerea ţării, pentru a-i reprezenta. Desigur, oamenii i-au votat pentru că au avut încredere în ei, pentru că şi-au pus toate speranţele în ei, pentru că au vrut să-i reprezinte. Şi, toată povestea nu este de ieri, de azi, ci iată, de 25 de ani.Un sfert de veac în care poporul vrea prin reprezentanţii lui să-şi găsească un drum, o cale prin care să poată ajunge la prosperitate, la bunăstare. Dar acest lucru nu se întâmplă şi, încet-încet, oamenii şi-au pierdut până şi speranţa. Repet: de 25 de ani oamenii politici îi abandonează pe cei care i-au votat... Mai mult, îi trădează pe cei care i-au votat...
- Cum aţi reprezenta plastic această atitudine a politicianului român?
- Politicianul român este ca o pasăre, ca un porumbel, şi cred că ar trebui să fie negru la culoare... Deci, este un porumbel negru care atunci când este jos îţi ciuguleşte din palmă, iar de cum ajunge sus, se găinăţează pe tine... Când îţi cerşeşte votul e umil, dar de cum s-a văzut cu sacii în căruţă prinde cheag de dictator...
- Aţi avut numeroase ocazii să vă întâlniţi cu ei...
- Din păcate, am avut prilejul să stau personal de vorbă cu aceste „specimene” – zişi oameni politici ai diferitelor partide din România. Unii dintre ei cu funcţii însemnate în stat: de la miniştri, secretari de stat, preşedinţi de consilii judeţene, până la primari de mai mari ori mai mici oraşe şi comune... La fiecare propunere constructivă a mea, în sensul de a face ceva pentru cei mulţi, mă aprobau fără să crâcnească, apoi nu făceau nimic... O bună parte dintre ei sfârşeau prin a nu-mi mai răspunde nici la telefon. Acesta este modul în care acţionează politicianul român.
- De ce credeţi că sunt aşa?
- Lăcomia şi numai lăcomia. Avariţia care-i orbeşte şi îi face să uite de tot şi de toate. Ei se orientează doar după legile lor nescrise şi nu sunt în stare să lucreze decât în propriul interes: al lor, al familiilor lor, al acoliţilor şi prietenilor pe care-i au. Deviza lor este strângerea de avere şi obţinerea de foloase pentru ei şi ai lor. Sunt atât de lacomi încât cred că vor stăpâni pământul. În afara oamenilor chibzuiţi, cumpătaţi, mai sunt două categorii de oameni pe această lume. Unii cheltuiesc de parcă ar muri mâine, iar alţii strâng de parcă ar stăpâni pământul, ar trăi cât lumea. Politicienii noştri ăştia sunt: stăpânesc pământul! Au nevoie doar de milioane, de sute de milioane, de miliarde de euro...
- Leacuri?
- Mă repet. O spun pentru a nu ştiu câta oară. Pentru ăştia nu există leac. Nu-i fac bine nici toţi „doctorii” din lume. Singurul remediu ar fi schimbarea din temelii a clasei politice. Noi nici n-am apucat să vedem măcar puţin „luminiţa de la capătul tunelului”, un crâmpei de speranţă, cu această clasă politică... Şi, ceea ce este şi mai rău, noua clasă politică alcătuită în bună parte din fiii, fiicele, rudele, amantele ori prietenii lor au preluat toate racilele „bătrânilor” din politică şi fac la fel... Nu este nici un fel de deosebire.
Tocmai de aceea, la nivel mondial, în multe ţări se vorbeşte tot mai mult că forma de conducere cu partidele ar fi depăşită şi ar trebui să fie înlocuită de ONG-uri alcătuite din oameni de foarte bună calitate, educaţi şi instruiţi, care ar putea fi responsabili pentru destinele unei naţiuni.
A consemnat, Petru Vasile TOMOIAGĂ
