Timișoara se laudă, în momentul de față, cu peste 300 de cetățeni de onoare, mai mult de jumătate dintre aceștia primind titlul în cei cinci ani de mandat ai actualei administrații. În tot acest timp, două propuneri justificate pentru a primi titlul de cetățean de onoare sunt pierdute prin sertarele primăriei, iar despre opt cetățeni de onoare nici măcar nu se știe că au acest titlu!

 

Cât s-a dat, ce nu s-a dat

 

Anii comunismului ne-au afectat în multe feluri, unul dintre acestea fiind cel prin care s-a încercat uniformizarea noastră. Acesta este motivul pentru care denumirea de „Cetățean de onoare” a dispărut, practic, din vocabular, ea reapărând abia după 1990.

Primul Cetățean de Onoare al Timișoarei făcut după decembrie 1989 a fost, la data de 20 martie 1990, Mirko Atanacković – consulul Iugoslaviei la Timișoara din zilele lui decembrie 1989. Titlul, acordat de Primăria Timișoara și Consiliul Provizoriu de Uniune Națională al Municipiului Timișoara, era justificat prin „curajul cu care s-a angajat din prima zi în Revoluția Noastră și justelor informații difuzate în toată lumea”. După care de Mirko Atanacković s-a uitat.

Abia în aprilie 1994 a fost făcut următorul cetățean de onoare, în persoana academicianului Sorin Comoroșan. Care pentru foarte mult timp a fost considerat a fi primul cetățean de onoare al Timișoarei. Abia pe la începutul anilor 2000 s-a găsit în arhivele Primăriei că Timișoara mai avea un Cetățean de Onoare – iar greșeala a fost imediat reparată, Mirko Atanacković (re)primind recunoașterea bine-meritată.

Ce a urmat? În ultimii doi ani de mandat ai lui Viorel Oancea, Timișoara a făcut 11 cetățeni de onoare. În cei 16 ani de mandat ai primarului Gheorghe Ciuhandu, 94 de persoane au primit titlul de Cetățean de Onoare, la care s-au adăugat Eroii-martiri ai Revoluției, luptătorii din rezistența anti-comunistă din Banat, unii veterani de război și componenții echipei de fotbal Știința Timișoara din 1957-1958, la jumătate de secol de la momentul câștigării Cupei României. În cei cinci ani de când este primar Nicolae Robu, numărul cetățenilor de onoare ai Timișoarei a crescut exponențial: 163 noi cetățeni de onoare s-au adăugat pe listă; printre aceștia, unul tocmai ce este arestat pentru abuz în serviciu, unul era fost mare lider comunist, alții – iarăși – persoane cel puțin discutabile. Numai Oscar Berger și Bogdan Herzog – două personaje care și-au pus amprenat nu numai asupra jurnalismului din Timișoara, ci și asupra vieții Cetății – nu au ajuns la rând pe lista de așteptare de la primărie, deși peste 150 de presari timișoreni, la care se adaugă inclusiv vedete media din Capitală au semnat demersul adresat în mai 2014 Consiliului Local. Ca să fim cinstiți până la capăt, propunerea nici măcar nu a ajuns în atenția Consiliului, ea a fost blocată, probabil, în coșul de gunoi de sub biroul primarului, care avea o problemă cu faptul că Oscar Berger nu l-a susținut în cursa pentru primărie, în timp ce fiul lui Bogdan Herzog îi făcea opoziție în Consiliul Local.

 

Sever Bocu - De două ori Cetățean de Onoare al Timișoarei

 

În urmă cu câțiva ani, făcând o cercetare asupra personalității lui Sever Bocu, am descoperit că, pe lângă titlul de Cetățean de Onoare post-mortem acordat de Consiliul Local în 1999, acesta mai fusese făcut o dată Cetățean de Onoare, în urmă cu... 66 de ani. Atunci, în ședința Consiliului Comunal Timișoara din 8 august 1933, Sever Bocu era onorat cu prestigiosul titlu „pentru munca prodigioasă și dezinteresată depusă în interesul acestui Municipiu”. 

Sever Bocu (de la a cărui naștere am aniversat, la 19 noiembrie, 142 de ani) a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 și întemniţat la Sighet, unde a trecut la cele veşnice în 21 ianuarie 1951. Importanţa demersurilor lui Sever Bocu pentru descentralizare, recunoaşterea drepturilor Banatului şi libertatea de a lua decizii la nivel local și regional este uriaşă. Susţinea: „Eu sunt un regionalist. Baza programului meu e regionalismul. Eu cred că provinciile vor trăi, vor progresa şi vor muri pe această chestie a descentralizării”. Sever Bocu şi-a susţinut sus şi tare ideile, şi-a asumat acţiunile, a suferit pentru principiile sale, a încercat să convingă autorităţile de importanţa demersului său, toate acestea doar, aşa cum spunea, pentru a fi „Banatul al Bănăţenilor”. Într-un fel, este chiar bine că Sever Bocu este singurul Cetățean de Onoare al Timișoarei care a primit acest titlu de două ori. 

Totuși, nici Sever Bocu nu a fost primul Cetățean de Onoare, ci... al optulea. Cel puțin, în cadrul cercetărilor pe care le-am făcut vizavi de personalitatea lui Sever Bocu și istoricul publicațiilor „Vestul” și „Voința Banatului”, am descoperit încă șapte personalități care au primit acest titlu înaintea lui, și încă una care a primit titlul tot în acele vremuri, dar după Sever Bocu. Despre aceste opt persoane se știu multe, mai puțin un lucru: că sunt Cetățeni de Onoare ai Timișoarei. Două dintre aceste personalități au primit titlul înaintea instaurării administrației românești în Timișoara - contele Claude Florimund de Mercy și legendarul primar Carol Telbisz -, iar celelalte șase în perioada interbelică. În ordine, acestea sunt: Aurel Cosma, Emanuil Ungureanu, Heinrich Baader, Gheorghe Domășneanu, George Enescu și Nicolae Titulescu.

 

Claude Florimund de Mercy

 

Claude Florimund de Mercy a fost desemnat guvernator militar și civil al Banatului după eliberarea Timișoarei de sub dominația otomană de către prințul Eugeniu de Savoia. A deținut această funcție timp de 12 ani. Este considerat, pe drept cuvânt, a fi cel care a revoluționat Banatul pe plan economic și social. În timpul guvernării sale, au fost aduși aici coloniști italieni, spanioli și germani care au revitalizat provincia. Orașul a fost complet refăcut cu meșteșugari, zidari, fierari, tâmplari colonizați din Austria, care au pus la punct planurile noii cetăți – una gândită să fie inexpugnabilă. Mercy este cel care a determinat deschiderea primelor fabrici pe malul Begăi (a cărei canalizare s-a făcut tot în timpul său), punând în foarte scurtă vreme pe picioare o intensă activitate industrială. 

 

Carol Telbisz

 

Carol (Karoly sau Karl) Telbisz s-a născut în 1853 la Cenad, dintr-o familie săracă de bulgari provenind din Dudeştii Vechi. La 31 de ani a fost propus ca primar al Timişoarei, dar, din cauză că provenea dintr-o familie săracă, nu avea dreptul să acceadă la funcţia respectivă. Atunci autorităţile i-au acordat titlul de nemeş, devenind primar un an mai târziu. Mandatul său a tot fost prelungit până  în 1914, când a trecut la cele veșnice. A fost un foarte bun administrator, cu nenumărate realizări remarcabile, iar astăzi se consideră că este omul care a contribuit decisiv la modernizarea şi dezvoltarea Timişoarei, aceasta devenind o metropolă modernă – al treilea cel mai important oraş din Imperiul Austro-Ungar după Viena şi Budapesta.

 

Aurel Cosma

 

Dr. Aurel Cosma a fost avocat şi om politic, luptător pentru drepturile românilor din Banat, preşedinte al Partidului Naţional Român din Banat, artizan al unirii Banatului cu România şi preşedintele delegaţiei bănăţene la Alba Iulia, primul prefect român al judeţului Timiş-Torontal, deputat în mai multe legislaturi și ministru al Lucrărilor Publice. El este cel care – când, pe fondul prăbuşirii imperiului austro-ungar, cercurile maghiare susţinute de Budapesta declarau constituirea Republicii Bănăţene – a intervinit energic, declarând: „Aspiraţiunile neamului nostru ne îndrumă să urmăm altă cale. Ne vom conforma ordinelor date de Maiestatea Sa Regele şi vom constitui consiliul nostru naţional”. A murit la 31 iulie 1931 sărac lipit: „M-am născut sărac și mor sărac”, spunea. A fost onorat cu titlul de Cetățean de Onoare al Timișoarei la 26 septembrie 1927.

 

Emanuil Ungureanu

 

În aceeași ședință a Consiliului Comunal Timișoara, din 26 septembrie 1927, a fost făcut Cetățean de Onoare și Emanuil Ungureanu.

Emanuil Ungureanu a fost avocat, filantrop, și cunoscut ca om de cultură bănăţean dedicat cu trup și suflet emancipării culturale a românilor bănăţeni. A fost membru al Partidului Național Român și participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia ca reprezentant al Banatului. Ungureanu era dominat de ideea necesităţii emancipării românilor din Banat prin culturalizare. Era convins că trebuie mărit numărul şcolilor, trebuie descentralizată cultura prin înfiinţarea de şcoli şi instituţii culturale în toate oraşele, târgurile şi comunele Banatului, trebuie sprijinită presa românească, instituţiile culturale şi trebuie asigurate condiţii de învăţătură tinerilor şi femeilor. Urmărind aceste principii-deziderate, el a contribuit substanţial, chiar cu propria sa avere, pentru a subvenţiona şcoli şi a asigura buna funcţionare a internatelor pentru elevii români. A înființat și o fundație cu un fond de 500.000 de coroane aur care a subvenționat numeroase instituții culturale.

 

Heinrich Baader

 

Cel mai puțin cunoscut dintre Cetățenii de Onoare „uitați” este inginerul de origine elvețiană Heinrich (Enric) Baader – cel care a introdus tramvaiul cu cai în Timișoara. Acestuia i-au fost încredințate lucrările de construcție a liniei de tramvai din Timișoara în luna aprilie 1869. După numai trei luni, sub conducerea lui Baader au avut loc probele tehnice pe primul tronson de linie, cel dintre Cetate (Piața Sf. Gheorghe) și Fabric (Ospătăria Regina Engleză), la 8 iulie 1869 fiind înregistrată prima cursă cu tramvaiul de pe actualul teritoriu al României. Baader a fost numit director al Tramvaielor din Timișoara, funcție pe care o îndeplinește timp de 49 de ani, până când se pensionează, în 1918.  Heinrich baader a fost făcut Cetățean de Onoare al Timișoarei la 28 decembrie 1927.

 

Gheorghe Domășneanu

 

Gheorghe Domășneanu a fost general-maior, șeful Statului Major Austro-Ungar, general de divizie în Armata Română după 1918, om politic și primar al Timișoarei.  Deși i s-a oferit, în 1918, funcția de adjunct al șefului Statului Major al Armatei Române, a refuzat, preferând să rămână la Timișoara.  După terminarea carierei militare devine activ politic iar, la 9 martie 1929 devine primul primar român al Timișoarei. Deși a îndeplinit funcția de primar mai puțin de un an, a avut realizări remarcabile: mutarea căii ferate Timișoara-Buziaș (care pe atunci traversa centrul orașului) în afara lui, încheierea construcției Palatului Culturii (gândit, inițial, ca sediu pentru Filarmonică) și multe altele. A fost făcut cetățean de onoare la 20 noiembrie 1930, iar în 3 aprilie 1931 a fost decorat de Regele Carol al II-lea cu Crucea Ordinului Regelui Ferdinand I în grad de Comandor.

 

George Enescu

 

George Enescu este un nume care nu are nevoie de nici o prezentare, dat fiind faptul că este considerat cel mai important muzician român din toate timpurile. Enescu a concertat la Timișoara foarte des – conform arhivelor, acesta a cântat aici de nu mai puțin de 12 ori. Iată ce scria „Temeswarer Zeitung“ la 25 mai 1921despre debutul timişorean al lui George Enescu:  „De ani de zile… de când ne-au vizitat cei mai mari artişti, n-am mai ascultat un asemenea violonist ca George Enescu, care, ieri seara, în sala mare a Casinoului Militar i-a condus pe ascultătorii săi până la extaz, prin arta sa deosebită… În interpretarea viorii Maestrului, lucrările lui Nardini, Kreisler, Perpetuum mobile al lui Ottokar Novaček, Romanţa în Fa major de Beethoven renasc la o viaţă nouă prin măiestria arcuşului său”.

George Enescu a primit titlul de Cetățean de Onoare al Timișoarei în august 1931, la aniversarea împlinirii vârstei de 50 de ani. 

 

Nicolae Titulescu

 

Nicolae Titulescu a fost un diplomat, jurist, profesor și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor, membru titular (din 1935) al Academiei Române. Titulescu și-a bazat întreaga activitate pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. O analiză a gândirii sale diplomatice este făcută de el însuși: „Întreaga politică externă pe care am urmat-o (…) n-a avut decât acest țel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil”. Nicolae Titulescu a fost făcut Cetățean de Onoare al Timișoarei la 16 mai 1936.

 

Epilog

 

S-ar putea să mai existe și alți cetățeni de onoare ai orașului nostru. Nu știu. Cercetările mele de până acum i-au găsit pe aceștia. Despre unii dintre ei se menționează, sporadic, că ar fi fost onorați cu acest titlu, dar pe listele oficiale oricum nu apar. Însă mi-aș dori să văd, la nivel administrativ, o acțiune de repunere în drepturi a acestora. Ar fi mult mai importantă, cred, decât votarea unor regulamente de acordare a acestui titlu, care oricum nu au nici o relevanță.

 Flavius BONCEA