De vorbă cu viceprimarul comunei Dudeștii Noi, ing. Ioan Goșa

- Sunteți la al treilea mandat de viceprimar, e ușor, e greu...?

 

- Nu este nici ușor, nici greu, depinde cum vreți s-o luați. Eu, după cum bine știți, sunt de profesie inginer. Mi-a plăcut și îmi place asta. Am lucrat întotdeauna cu oamenii, am stat în mijlocul lor... Dacă vrei să faci ceva pentru ei, nu este ușor să fii viceprimar, trebuie să te implici, trebuie să le asculți păsurile. Dacă nu vrei să faci nimic, atunci este ușor, este chiar foarte simplu. Treci ca gâsca prin apă. Nici nu te uzi, nici nu-ți auzi vorbe. În același timp, sunt niște lucruri pe care noi le-am uitat, lăsate de bătrânii noștri și pe care le-au încadrat în „cei șapte ani de acasă”: să crezi în lucrurile pe care le faci, să crezi, în primul rând, în Dumnezeu, pentru că dacă ai frică de Dumnezeu, îți iubești oamenii cu care lucrezi și poți să faci și lucruri bune pentru ei. Cu alte cuvinte, trebuie să fii un om normal. Și nu, o dată ajuns într-o anumită funcție, să uiți ce ai promis, ce trebuie făcut, pentru că „eu sunt cineva”. Nu! Această chestiune trebuie privită cu mare responsabilitate. Adică, eu m-am înhămat la ceva ce nu e ușor de dus, dacă într-adevăr vrei să faci ceva. Dacă vrei să nu faci, e altceva, după cum am spus adineauri. Dar dacă vrei să faci ceva trebuie să privești cu responsabilitate, dar și cu rușinea de a nu face ceea ce ai promis oamenilor. Dar mai trebuie să ai oameni care să te susțină și să cunoască ceea ce faci, să ai o echipă puternică. Contează foarte mult, mai ales în nebuloasa legislativă de la noi, să te poți baza măcar pe oamenii de lângă tine. Și eu cred că noi, aici la Dudeștii Noi, am făcut o echipă de excepție și tocmai în aceste condiții, zic eu, am reușit să facem atâtea lucruri bune.

 

- Trăim vremuri tulburi. Legislația se schimbă des, merge pe bâjbâite. Mulți primari și viceprimari sunt decepționați și nu mai vor să se implice, le este oarecum teamă...

 

- La ora actuală, omul care vrea să facă e căutat de autorități pe toate părțile, ca să mă exprim așa. Dacă nu a făcut, „gura satului” întreabă de ce nu a făcut, iar dacă a făcut, ia stai să vedem cum a făcut... Sunt lucruri care nu mi se par normale. Cum nu mi se pare normală nici convingerea românului: morții se îngroapă cu pământ, iar viii cu hârtii. Viii ar trebui să nu se îngroape cu nimic. Dacă trăim doar prin ceea ce e scris pe hârtii și cu vorbăria de la televizor, în realitate nu se mai întâmplă nimic. Noi trebuie să trăim prin fapte. Acesta e argumentul. La noi nimeni nu vine să controleze fapte - mă refer la Curtea de Conturi -, ci vine să controleze hârtii. În prezent, o lege poate fi interpretată în mai multe feluri. Vreau să spun că legile ar trebui să fie simple și clare. În același timp să nu insufle teamă și nesiguranță cuiva. Legea trebuie să te apere când lucrezi în spiritul ei, dar, în același timp, o lege să nu poată fi interpretată după bunul plac al fiecăruia, mai popular spus, să nu poată fi „fentată și ocolită”. S-a făcut o lucrare, nu are importanță cu cine s-a făcut și să invocăm false conflicte de interes. Să se controleze dacă lucrarea e de calitate, realizată la preț bun, dacă e trainică. Nu! Nouă ne trebuie hârtii. Dar numai ce e în teren se vede cu adevărat. La noi nu se pune accent pe esență. Sunt un om prea mic pentru a face politică mare, dar cred că cei care fac politica aceasta păguboasă pentru noi nu sunt situați unde trebuie.

 

- Considerați că dacă nu ești de acord cu greșelile altuia poți să-i atragi atenția asupra acestui lucru?

 

- Este esențial în democrație ca eu să nu fiu de acord cu dumneavoastră. La noi nu există modul acesta de lucru. Există doar o formare de găști, în care eu urmăresc să am guvernul ori cine știe ce minister, fie funcții în administrația locală, în care îmi pun așa-zișii oameni de încredere, care de la mine în jos execută fără discuții tot ce li se ordonă. Asta e democrație? Dacă cineva vine și comentează, vin și spun că sunt împotriva lor. Pentru a avea, în orice lucru, rezultate bune, e nevoie de dialog și de păreri pro și contra, pe care să le treci prin filtrul rațiunii și al înțelepciunii pentru ca, în final, să realizezi acel lucru. La noi se merge pe principiul că este important doar partidul de guvernare, restul nu mai există. Eu nu sunt de acord cu acest lucru. Inclusiv la cei de la vârf. Ori avem o piramidă în al cărei vârf se găsesc elitele ori nu! La noi se pare că nici nu mai știi cum sunt aceste piramide așezate... dar se pare că sunt așezate cu susul în jos.

 

- Care este rolul mass-media în acest context?

 

- Mass-media poate să facă foarte mult bine, dar, în același timp, poate să facă și foarte mult rău. Astăzi, vrei, nu vrei, apeși pe telecomanda televizorului. Pentru mine, ca om, deranjant e următorul lucru: la televizor se fac tot felul de acuze. Eu, cel care mă uit, nu am certitudinea că cel despre care se spune că e hoț, chiar e sau că cel care a făcut afirmația minte. Cred ce vreau, mă dau cu cine vreau. Ori cel care a fost acuzat că e hoț, dacă e așa, trebuie arestat, ori jurnalistul, dacă a făcut afirmații mincinoase, trebuie să plătească, pentru ca eu, ca telespectator, să primesc informația corectă. Iată cât rău sau cât bine pot face televiziunile, în cazul de față. 

Se iscă problema că aceste prezentări de situații au distrus simțul de orientare al omului și încrederea lui în anumite persoane. În schimb, aduc rating...  Pe de altă parte, la noi s-au încetățenit, din 1990 încoace, vorbele: „Ce, eu nu am voie să spun ce vreau? Sunt un om liber! Unde-i democrația?” sau „Mă cenzurezi? Sunt o televiziune liberă”. Dacă eu, ca și conducere a țării, vreau să am un popor cult, educat, cu bun simț - lucruri care duc la o societate sănătoasă - CNA trebuie să se impună, lăsând televiziunile să trăiască din punct de vedere economic, ca poporului să-i fie inoculate informații menite să-l aducă la standardul pe care îl doresc. Fă emisiuni cu oameni care au ceva de transmis, de la care ai ce învăța, nu cu Leo de la Strehaia. Noi asta inoculăm populației. Postul TV respectiv face rating, își încasează banii, iar noi, ca societate, pierdem.

 

- Așa s-a distrus educația, cultura, după cum ați și amintit...

 

- Pe de altă parte, nu pot fi de acord cu cei care spun că dacă nu ai școală nu ar trebui să ai dreptul să votezi, cum cer unii... Aici nu este vorba despre luarea permisului de conducere, care este cu totul altă treabă... Sunt foarte mulți tineri needucați, ceea ce este foarte grav. Din punct de vedere al nivelului de trai, țările nordice sunt cotate drept cele mai dezvoltate: Finlanda, Norvegia, Suedia. În Finlanda, de exemplu, învățământul este sfânt, e prioritatea numărul unu. Un profesor acolo are cinci masterate, și nu pe hârtie, ci făcute cu profesori redutabili. Toate acestea, pentru a deveni un bun pedagog. Ce m-a uimit? Ei reușesc să se muleze pe individ și să-l modeleze, să scoată din el ce e mai bun, până elevul trece mai departe. Îi învață pe copii cum să se respecte unii pe alții. Ca să vă dau un exemplu: o temă la matematică este rezolvată în comun. Nu există premii sau concurență între elevi, între școli, tocmai pentru a nu crea, mai târziu, o falie în societate... Mă întreb, atunci, cât de important este votul acestui om, care este educat în acest spirit încă din copilărie? Ce importantă este educația pentru simțul lui civic. Ce important este să fii corect, loial țării tale. Este foarte important și să duci un PET înapoi la magazin și să iei niște mărunțiș pe el. Ei toate aceste lucruri le învață de mici. În final, ajung să aibă un nivel de trai bun. Pentru că noi privim din punct de vedere economic și învățământul. Spunem că nu ne aduce profit: ce ne aduce nouă sănătatea, ce ne aduce cultura? Acestea nu aduc profit direct. Dar indirect, în timp, sunt esențiale. Și cum să dăinui în timp, ca nație, fără propria-ți cultură?

Ei prețuiesc omul și încearcă să-i dezvolte atitudinea, îl consideră o entitate, o valoare. La noi, după cum am spus, se pune bază pe hârtii.

 

- Ne întoarcem la „hârtii”...

 

- Nu întâmplător spuneam că un control ar trebui să vizeze faptele, dar trebuie și actele să fie în regulă. Avem posibilitatea de a lucra cu computere, de a stoca date, iar noi ne împiedicăm de suluri de hârtii. Dau un exemplu: controlul sanitar al alimentelor, care face foarte mare rău societății. Mi se pare deplasată și ideea aceea cu 51% produse românești în supermarket-uri. Cum să faci așa ceva, când tu, în Uniunea Europeană, ești pe o piață liberă? Ce se poate face? Se poate introduce un anumit target de sănătate, mai avem și norme. Atunci, ia să vedem dacă roșiile din Turcia, de exemplu, respectă aceste norme. Dacă poluezi, plătești mai scump. Asta este ideea.

 

- Pentru că sunteți viceprimar într-o comună periurbană, care e locul țăranului român astăzi?

 

- Noi vorbim de țăranul român? Păi, nu mai există așa ceva. Vorbim de meseriașul în sine? Unde este? Meseriașul, oricare ar fi, nu mai are pe lângă el acei „șăgârți”, cum le spune în zona Banatului, pe care să-i învețe, să le transmită mai departe harul pe care el l-a avut - că nici el nu a ajuns meseriaș oricum, ci pentru că a învățat și a avut un dar de la Dumnezeu. Netransmițând harul și darul mai departe, lucrurile acestea ori se pierd ori se transmit undeva afară, acolo unde este apreciat, iar el lucrează într-o societate străină, deși a crescut și a învățat pe banii noștri. Nu mai sunt nici țăranii și nici meseriașii de altădată... Noi nu mai avem asta. Acum se lucrează cu aparate. Dar ce se întâmplă dacă ai o problemă și cade sistemul? Să spunem că ești pe mare, ești navigator. GPS-ul te duce oriunde, dar dacă se oprește semnalul, știi unde este Steaua Polară, unde e nordul și unde sudul? Aici intervine meseria. Am mers foarte mult pe tehnică și am lăsat meseria în sine. Meseria și tehnica, coroborate, îți dau un plus de valoare. Noi am ajuns, până la urmă, doar prelucrători de date. Operatori. Și este o mare prăpastie care s-a creat între marii meseriași și oamenii de acum.

 

- Ce ar trebui să facem?

 

- E tare greu de spus. Cei care decid, decid în funcție de educația pe care o au. Iar noi, ca țară, avem o mare problemă din acest punct de vedere. Ne lipsesc trei lucruri esențiale: educația, care trebuie să fie sfântă la o nație, sănătatea și cultura. Restul ar veni de la sine. Și mai este nevoie la omul politic de încă două lucruri pe care, din păcate, am reușit să le pierdem în ultimii 27 de ani: încrederea și respectul. Lucruri pe care nu le poți dobândi decât prin faptele tale. 

A consemnat Petru Vasile TOMOIAGĂ