Omul, după ce a scăpat de grija vânătorii pentru hrană, a luptei fizice ori necesitatea apărării continue a observat că animalele prin prezența lor induc o stare de bine. Dacă ne oprim puțin, observăm și cu ochiul liber că foarte mulți dintre semenii noștri de toate vârstele sunt pasionați de animale de la cele mai comune până la cele mai exotice specii și rase și fac eforturi mari pentru a le adăpostii, îngrijii, participa la concursuri etc. Terapia cu animale evidențiază că animalele au și alte calități pe lângă cele pe care le cunoaștem cu toții, calități pe care în trecut omul poate le-a intuit dar nu a putut să și le explice. Un foarte bun exemplu este cel legat de câinii recunoscuți pentru loialitatea lor ori pisicile pentru încăpățânare și șiretenie. Cel mai fidel câine din istorie fiind considerat Hachiko, un câine din Japonia, care începând din 1925, timp de nouă ani, nouă luni și cincisprezece zile a mers zilnic să îl aștepte în gară, la ora la care se întorcea în mod normal stăpânul, dar care decedase însă el nu a știut. Drept recompensă, cu un an înainte de decesul lui Hachiko, în gara Shybuya din Tokio i-a fost ridicată o statuie, pentru a transmite un mesaj despre fidelitate în familie. Pisicile, domesticite de acum 4000 de ani în Egipt, apreciate inițial pentru ținerea sub control a rozătoarelor, au fost considerate animale sacre în Egipt, reprezentând însăși viața.
Vom prezenta următoarele tipuri de terapie cu animale:
3. Hipoterapia/Terapia cu cai (equine sau horse therapy) – este următoarea formă de terapie despre care vom discuta. Caii au fost cunoscuți de-a lungul istoriei pentru rolul lor în războaie și la curse, dar și pentru relația strânsă care o stabileau cu stăpânii: Bucefal și Alexandru cel Mare, Incitatus și Caligula (care voia să-și numească animalul consul) și exemplele ar putea continua. Tocmai datorită acestei relații strânse au apărut și în basmele populare în care recunosc emoțiile stăpânului și comunică foarte bine cu el pentru a-l ajuta. Dar, din fericire, parte din aceste „puteri” s-au dovedit reale… și aflăm că un cal imită emoțiile stăpânului, fiind ca o oglindă, care nu-și ascunde emoțiile și comunică non-verbal cu el foarte bine. Terapia cu cai, utilizată încă din sec V d.H., este indicată în cazul persoanelor cu diferite probleme psihologice: impulsivitate, furie și timiditate/neîncredere în sine, deoarece le ajută să-și gestioneze emoțiile, dezvoltând foarte bine autocontrolul. Cei impulsivi devin mai calmi, deoarece un cal agitat și impulsiv îl poate arunca pe călăreț jos din șa… și nu este chiar un moment plăcut. În cazul persoanelor timide și neîncrezătoare în sine, controlarea mișcărilor calului, comunicarea sinceră și clară a comenzilor, dezvoltă sentimente de încredere în propria persoană, generate de gândul că dacă poate gestiona și controla relația cu o ființa așa de mare, cum este calul, va putea gestiona și relația cu oamenii, care sunt mult mai mici. Dar terapia cu cai ne mai poate ajuta în reducerea stresului, scăderea tensiunii arteriale și o îmbunătățire a stării generale de sănătate, întreaga activitate desfășurându-se sub supravegherea unui psihoterapeut sau medic. În cazul problemelor legate de adicție (alcool sau droguri), traume, depresie sau stres post-traumatic este necesară prezența unui medic psihiatru, pentru a-i ajuta să-și identifice emoțiile, pentru a putea lucra ulterior cu ele. Copiii cu sindromul Down, cu autism își îmbunătățesc abilitățile sociale și coordonarea motorie cu ajutorul terapiei cu cai. O altă categorie de probleme sunt cele legate de afecțiunile coloanei vertebrale și ale pelvisului, pe care le îmbunătățește, deoarece mișcările calului sunt ritmice și repetitive similare cu ale omului. Se îmbunătățește astfel postura, forța musculară și coordonarea.
4. Terapia cu iepuri (rabbit therapy) – reprezintă o formă de terapie care nu este poate la fel de cunoscută precum celelalte. Poate pentru că iepurii sunt văzuți ca ființe fricoase, care se tem de orice mișcă și sunt crescuți pentru carne și blană. Dar, față de celelalte animale utilizate ca terapeuți, iepurii sunt animale tăcute, ceea ce le face mult mai apreciate în locurile unde trebuie păstrată liniștea (spitale sau anumite apartamente), nu trebuie scoase la plimbare, nu necesită foarte mult spațiu și sunt foarte, foarte curate, iar pe lângă suportul emoțional oferit, pot fi utilizați la persoanele cu imunodeficiențe (deficiențe ale sistemului imunitar), chiar și în cazul celor care fac tratamente contra cancerului. De asemenea sunt animale cu o personalitatea aparte, capabile să ne facă să zâmbim, fapt ce ne îmbunătățește starea de spirit. Studiile au dovedit că se îmbunătățește și starea persoanelor cu afecțiuni psihice, copiii cu autism îmbunătățindu-și abilitățile sociale și empatia. În cazul persoanelor care nu au avut parte de un model de rol în îngrijirea cu iubire și afecțiune, pot să-și îndeplinească această nevoie îngrijind un iepure. Acesta îi va accepta necondiționat, făcându-i să se simtă acceptați și iubiți. Mângâiatul blăniței iepurilor de către persoanele abuzate, la care atingerile fizice au devenit o formă de stres și anxietate, pot îndeplini, în perioada recuperării, această nevoie instinctivă într-o manieră sigură, fără amenințare, învățând despre atingerile adecvate. Ca și în cazul pisicilor, dar și a altor animale, relaționarea cu iepurii ajută la reducerea valorilor tensiunii arteriale și a pulsului.
5. Tearapia cu capre (goat therapy) – reprezintă o formă mai puțin populară, nu doar în România, datorită faptului că nu poate fi ținută în casă sau în apartament. Ca și în cazul celorlalte animale și interacțiunea cu o capră stimulează secreția de oxitocină (hormonul atașamentului), crește nivelul de dopamină (un neurotransmițător asociat cu recompensa), scade nivelul de cortizol (hormonul stresului), reduce valorile tensiunii arteriale și a pulsului. Ele, ca și caii, recunosc emoțiile umane și fețele care reprezintă aceste emoții, având o lungă istorie de relaționare cu oamenii. Pentru cine dorește să aibă toate beneficiile relaționării cu un cal (care te poate răni), cu o ființă între câine și pisică și cu o ființa veselă, terapia cu capre este alegerea optimă. Ceea ce aduce nou, acest animal este ”goat yoga”, care presupune beneficii suplimentare celor obținute practicând yoga: îmbunătățește starea de spirit, reduce sentimentele de tristețe și îmbunătățește comunicarea, stima de sine și nivelul de fericire. Poate că abia acum înțelegem seninătatea și starea de bine a multor bătrâni care țineau pentru lapte câte o capră; beneficiile erau pentru ambele părți.
6. Terapia cu măgari (donkey therapy) – vine în completarea formelor destul de neobișnuite pentru foarte multe persoane. Poate că încă vedem măgarul, animalul care însoțește de mii de ani turmele de oi și ciobanii în transhumanță, ca mijloc de tracțiune pentru persoanele mai nevoiașe, că laptele de măgăriță este bun pentru tuse, dar poate este ultimul lucru la care ne-am gândit, ca măgarii pot fi terapeuți. Măgarii sunt animale foarte calme, cu o inteligență emoțională înnăscută care îi ajută pe cei cu care interacționează să-și dezvolte un set de abilități psiho-sociale și emoționale: construirea încrederii în propria persoană și în ceilalți, empatia, gestionarea emoțiilor, reziliența și capacitatea de a face față situațiilor provocatoare sau stresante din viața reală. Terapia cu măgari reprezintă un suport emoțional în special în cazul copiilor bolnavi de cancer, cu autism sau cu diferite dizabilități fizice și nevoi speciale. Universitatea ”State University of New York au măgari mici care îi ajută pe studenți să facă față stresului și anxietății legate de examenele din timpul sesiunilor.
7. Terapia cu delfini (dolphyn therapy) – este poate tipul de terapie cu animale cel mai cunoscut la noi în țară. Mulți dintre noi ajunși la Constanța am mers la Delfinariu și am văzut că le place să interacționeze cu copiii și că sunt ființe foarte jucăușe. Fără să știm practicam o formă de terapie, deoarece specialiștii în acest domeniu susțin că privitul lor reprezintă cea mai simplă formă de terapie cu delfini. Formele mai complexe presupun participarea la programe care presupun înotatul alături de delfini, atingerea lor sau sărutarea lor. Părerile vis-a-vis de terapia cu delfini sunt destul de împărțite. În timp ce promotorii acestei forme de terapie susțin (fără a se baza pe cercetări riguroase) că terapia cu delfini este benefică în cazul copiilor cu autism, sindromul Down, epilepsie, sindromul Tourette, paralizie cerebrală, AIDS, dislexie, scepticii (care susțin că studiile nu sunt riguroase) susțin că efectele de îmbunătățire apar de fapt datorită bucuriei schimbării peisajului, a noutății peisajului, atenției exagerate pe care o primește din partea tuturor, a înotului, interacțiunii cu animale exotice, și nu datorită terapiei cu delfini. Astfel, datorită riscului de rănire, atât a delfinilor cât și a copiilor cu autism și a costurilor foarte mari, cercetătorii din domeniul autismului sunt destul de sceptici în ceea ce privește această formă de terapie și recomandă utilizarea altor forme de terapie cu animale.
8. Terapia cu păsări (birds therapy) – reprezintă forma de terapie în care interacțiunea cu diferite tipuri de păsări este utilizată pentru suportul emoțional excelent pe care îl oferă oamenilor. Papagalii sunt cei mai populari ca terapeuți, deoarece pot formula câteva fraze, ceea ce îi face mai mult decât interesanți. Față de multe alte animale de companie, păsările nu presupun ca proprietarul să le scoată la plimbare, ceea ce reprezintă un mare avantaj, ele trăind în colivii care sunt ușor de curățat. Păsările sunt considerate ființe extrem de inteligente, empatice, care, spun specialiștii în domeniul terapiei cu păsări, că sunt superioare câinilor și pisicilor din perspectiva oferirii suportului social. Dar una dintre probleme rămâne gălăgia pe care o fac, care nu este un element de neglijat.
În loc de concluzii, putem afirma că studiind beneficiile relației om-animal, indiferent de ce specie discutăm, la Stațiunea Tinerilor Naturaliști, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, venim cu o microfermă (capre, iezi, păsări de curte, iepuri, ponei) în sprijinul copiilor care nu pot beneficia, din diferite motive, de interacțiunea cu animalele. Vizitele care au avut loc până acum au demonstrat pe deplin că decizia a fost una de bun augur, fiind cea mai veselă, așteptată și „gălăgioasă” zonă, în care copiii aleargă, râd și se simt foarte bine.

Lector dr. Mirela Samfira, psiholog
USAMVB Timișoara