Finalul anului 2019 a adus cu sine o dublă lansare de carte: primele două tomuri ale Bibliei traduse din ebraică și volumul teologului Wilhelm Tauwinkl „Religie fără stres”. Evenimentul a avut loc la librăria „Humanitas”, iar volumele au fost prezentate publicului de Claudiu T. Arieșan și analizate împreună cu invitații de onoare, preoții Nikola Lauș și Constantin Jiva.


„Există o carte-frescă a vieții noastre de creștini, care este Biblia. De aceea am considerat oportun să lansez una din cele mai importante apariții ale acestei perioade din cultura noastră. E într-un fel ultima variantă a Bibliei, care ne lipsea ca să fim o cultură cu adevărat de talie mondială.
Avem Septuaginta tradusă la Polirom, prin grija unui colectiv din care a făcut parte și Cristian Bădăliță și cele două doamne care continuă proiectul lor, Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, avem Vulgata, textul latin al întregului corp biblic și Vechiul și Noul Testament, tradus împreună cu o echipă de la Institutul romano-catolic din București. O ediție de mare forță, care are doar două volume apărute și tot două volume sunt din acest uriaș proiect, care va cuprinde 17 sau 24. Nu se știe cu exactitate câte, va cuprinde cel mai vechi manuscris existent în lume cu textul complet al Bibliei. E un Codex căruia nu-mi place să-i zic numele. Îi spune Leningradensis. În mod normal trebuia să fie Santpeterburghesis dar atunci când a fost descoperit era Leningrad, și bibliotecile care găzduiesc un codex, adică un manuscris, își dau numele definitiv acelui text pentru că rămâne păstrat acolo.
Este un text extraordinar de important pentru specialiști, un text care a văzut lumina, dacă putem să spunem așa, în secolele IX mai degrabă X, anii 1009-1020, cam cu un mileniu în urmă.
Nu prea avem varianta anterioară pentru că masoreții, savanții ce se ocupau cu transcrierea și căutarea unor ediții cât mai exacte, făceau un lucru care nouă ne cam scapă astăzi: distrugeau tot ce era scris mai prost înainte, deci toate edițiile anterioare le anihilau, ca să rămână doar cea mai bună. Acest Codex este prima traducere integrală, prima variantă integrală a Bibliei în ebraică, făcută de savanți, de masoleți, cu note, cu comentarii.
Am putea să-i spunem o lecție modernă, dar în urmă cu un mileniu modernitatea avea cu totul altă conotație decât o are azi”, a spus în deschiderea serii Claudiu T. Arieșanu.


„Referindu-mă pe scurt la cele două volume apărute la această editură, înainte de toate aș dori să menționez că este într-adevăr de apreciat și de lăudat această importantă inițiativă de a oferi tuturor persoanelor interesate o traducere cât mai apropiată de textul ebraic al primelor trei cărți din Vechiul Testament, al Genezei, al Exodului și al Leviticului. Traducerea din limba română încearcă să vină mai clar în ajutorul celui care citește. Să ne introducă practic în ceea ce este mai greu de înțeles. Cei care dorim să cunoaștem mai mult și să pătrundem în acea limbă în care s-a scris acel Vechi Testament, ebraică sau aramaică, vom vedea că este destul de dificil, dar consider această ediție un proiect realizat sârguincios. Cu siguranță aceasta a presupus, din partea tuturor celor care s-au implicat, un efort considerabil, o muncă asiduă dar și o dăruire aparte, lucruri care transpar din paginile ediție de față. Cu această dăruire trebuie și noi să ne ocupăm de citirea acestor cărți de aprofundarea lor.
Pentru aceasta avem nevoie de un timp pe care să-l dedicăm plăcutului, redescoperirii acelui plăcut care pe noi ne întărește.
Nu o putem compara cu un roman sau cu o carte de istorie. Notele și comentariile oferite la aceste două volume la Cartea Genezei, a Exodului și la Cartea Leviticului ne plasează atât în contextul istoric și cultural al acelor timpuri, cât și în cel lingvistic.
Atât textul în sine, cât și comentariile și explicațiile oferite acestei cărți ne pot cultiva interesul pentru a studia mai amănunțit și mai în detaliu terminologia și înțelesul cuvintelor din cele trei cărți ale Vechiului Testament. Ediția de față cu siguranță poate fi de un real și semnificativ folos și ajutor tuturor cititorilor, fie din mediul academic fie simpli cititori care doresc să analizeze și să cerceteze în amănunt atât proveniența cât și sensul terminologiei folosite în cărțile Vechiului Testament.
Indiferent de motivația și de intenția pe care o avem, consider că lectura unei astfel de cărți ne poate aduce mai aproape de acea știință, dacă am numi-o, a cunoașterii lui Dumnezeu și ne poate deschide noi orizonturi de a înțelege acel cuvânt transmis nouă de făuritorul omenirii. Vouă tuturor celor care doriți să citiți aceste cărți v-aș adresa invitația ca să vă lăsați călăuziți de Duhul Domnului, care este în stare să ne deschidă mintea și inima spre a ne conduce la adevărurile veșnice”, a spus părintele Nikola Lauș.


Întrebat care a fost impactul acestei traducerei asupra dumnealui, părintele Jinga a răspuns: „Sincer să fiu, primul lucru la care m-am uitat a fost lista de traducători. Doi dintre ei aș putea să spun că-mi sunt prieteni, Alexandru Mihăilă și Cristi Meliatan, dar pe listă se regăsesc și domnul Emanuel Conțac, domnul Silviu Tatu, nume foarte importante ale studiilor biblice românești, chiar dacă nu sunt așa de cunoscute pentru că este un domeniu care devine, din păcate, din ce în ce mai restrictiv.
Chiar dacă vorbim atât de mult despre Biblie, despre Sfânta Scriptură, despre cum să o citim, despre cum să nu o citim, adevărul este că devine din ce în ce mai greu să o traducem, pentru că se găsesc tot mai puțini specialiști în studii ebraice. Din păcate sunt foarte puțini oameni capabili să se înhame la așa ceva.
Evident, întotdeauna, în orice cultură, în orice limbă în care s-ar întâmpla lucrul acesta, apariția unei traduceri a Bibliei este un eveniment major. Pentru că acestea chiar rămân istorie și chiar marchează conștiința, marchează cultura, dau seama de o anumită evoluția a limbii, de forța unei culturi. Sigur că aș putea să spun că este încă un act ratat, pentru că Biblia este un text intraductibil în realitate. Însă este încă un efort adus la munca aceasta, care se desfășoară în cultura română deja de câteva secole. De bună seamă, este un proiect căruia putem săi spunem timișorean, putem să-i spunem ecumenic sau interconfesional, este un proiect cărturăresc care depășește confesionalismul, depășește religia în sensul de dicționar al cuvântului.
Aș merge un pic mai departe și aș spune că în cultura română, atunci când se realizează câte o traducere a Bibliei așa de importantă ca aceasta, aproape că întotdeauna au fost astfel de eforturi care au depășit limitele confesionalismului. (...) Întotdeauna Biblia face cumva ca frontierele acestea confesionale să fie privite un pic mai fără stres. Pentru că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și nu te poți apropia de cuvântul lui Dumnezeu pe o singură cale.
E o mare bucurie pentru mine că această versiune, atât primul volum cât și cel de-al doilea, au un aparat critic care reușește să fie foarte echilibrat în sensul că reușește să transmită informații esențiale despre textul biblic, informații de mare finețe și de specialitate, într-un limbaj foarte accesibil și într-o formă concisă. Rare sunt astfel de reușite în cultura română.
Nu-ți ia foarte mult timp să citești introducere la această carte, nu îți ia mult timp să citești după aceea notele explicative de la sfârșit, care vin cu niște informații foarte interesante și foarte potrivite, la obiect pentru deslușirea textului biblic. De aceea este o ediție care e de mare folos pentru oricine dorește să se apropie de Sfânta Scriptură și are nevoie, de cum spunem noi, un fel de pregătire perceptivă, are nevoie de niște informații introductive, pe care le găsește aici, cum spuneam mai înainte, explicate cu o mare acuratețe științifică, cu onestitate științifică, într-un limbaj foarte accesibil, fără a deveni vulgarizator. Cartea chiar se poate citi de plăcere, se poate citi așa ca și cum ai citi o carte bună”.


Lista traducătorilor volumului și a celor care au realizat studii și note, cuprinde următoarele nume: Melania Bădic, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor Lucian Georgesc, Cristi Meliatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Cristofor Șerban și Silviu Tatu.

„Nici toate ale popii. Religie fără stres” - o carte dezinhibată, ce a stârnit mirare în România


Cel de-al doilea volum, „Nici toate ale popii. Religie fără stres”, îi aparține profesorului Wilhelm Tauwinkl, conferențiar la Universitatea din București, Facultatea de Teologie Romano-Catolică. Aparținând unui teolog, volumul a stârnit mirarea multora prin scriitura dezinhibată. Prin intermediul moderatorului, autorul a transmis mulțumiri pentru prezență publicului din Timișoara, care s-a întâlnit în premieră cu această carte.


„«Nici toate ale popii. Religie fără stres», un titlu catchy, cum se zice, ca să se vândă și cartea. Chiar merită să se vândă, pentru că e o carte foarte originală. Nu spun că este un capăt de țară, nu spun că e un catehism pentru necredincioși, nici că este un manual pentru inițiat sau afoni. E o carte pentru oameni nedumeriți. Sunt două categorii de oamenii nedumeriți. În primul rând oamenii care vor să aprofundeze creștinismul până la limitele lui ultime, vor să avanseze pe calea asta a scării Raiului sau a oricărei metafore, să crească în duhovnicie și în calitate personală, nedumeriți de confuzia enormă între lucrurile importante și cele considerate importante, cele cu adevărat esențiale în religia creștină și cele pe care lumea de azi le consideră esențiale. Și exemplele pe care le dă cu un umor așa teutonic, foarte sobru dar puternic memorabil, sunt minunate. De pildă - mă îngrijorează, spunea el, și consider că folosește un cuvânt mai aspru față de cei care gândesc așa, oamenii care socotesc că nu a face rău celui de lângă tine este grav, ci a avea un buletin, o carte de identitate cu cifra 666 inclusă în ea. (...)
Apoi, mai e o categorie de nedumeriți în care sunt incluși scepticii. Tot mai mulți indiferenți. Oamenii care se întreabă de ce, până la urmă, să mai obosești cu învățarea unei religii, unei credințe pe care o ai sau nu o ai în acte, o profesezi sau nu.
Un om care nu e neapărat căldicel, ci dezamăgit. Spune el, și aceia sunt la fel de greu de convins. Găsesc foarte greu modelul creștinului care să-i ducă acolo unde trebuie, pe care să îl ia etalon și să zică, vreau să ader la creștinism, pentru că l-am găsit pe vecinul meu care se poartă așa. Și asta e istoria creștinismului, istoria profundă a creștinismului, și a modelelor creștine, care sunt tot mai greu de asimilat, dar mai ales, sunt mai greu de văzut în preajma noastră și în conștiințele noastre.
E o carte cu întrebări majore și cu răspunsuri simple. Deci e o carte teribil de utilă pentru inițiați ca să își cizeleze argumentele”, a adăugat Claudiu T. Arieșan.


„Dacă ar fi să exprim în câteva cuvinte impresia mea despre această carte a domnului profesor Tauwinkl, aș spune că este o carte care încearcă să dea un refresh concepțiilor și ideilor pe care le avem fiecare despre religie în general și îndeosebi despre creștinism. Aș defini-o drept o carte curajoasă, îndrăzneață și consider că reprezintă o apariție editorială, care tinde să confere un suflu nou anumitor prejudecăți ale noastre în ceea ce privesc noțiunile și elementele de credință pe care ni le-am format de-a lungul timpului. Totodată consider că gândurile exprimate în această carte pot fi menite și spre reactualizare sau regândirea anumitor opinii și păreri ale noastre, eronate sau nu, dar ne poate oferi o perspectivă nouă asupra ceea ce credeam că nu știm cu certitudine. În același timp, rândurile scrise ne pot motiva să căutăm a ne cunoaște mai bine propria credință și în acest sens, ea ne poate da un impuls spre o cercetare mai atentă, o analiză mai detaliată și o căutare mai asiduă a valorilor și adevărurilor creștine. Până la urmă, cred că este o carte menită să ne pună pe gânduri în chestiuni esențiale. Să trezească în noi anumite întrebări fundamentale referitoare la ce anume credem, în cine credem dar și cum ne manifestăm noi credința în mod concret, cum trăim după valorile creștine și cum ne raportăm la chestiunile de natură etică. Se întreabă Domnul Dumnezeu poate fi oare mituit? Este una dintre întrebările pe care le regăsim în carte și care mi-a atras atenția. Cred că Dumnezeu ar putea fi mituit doar prin sinceritatea sufletului care-L caută, prin smerenia celui care crede în El și prin slujirea de plină dragoste a făpturilor care nu caută mărirea proprie. În același timp, cartea privește și spre societatea noastră actuală, spre poporul nostru român. O altă idee care mi-a atras atenția este pericolul de idolatrizare a Bibliei, a Sfintei Scripturi. Într-adevăr, pentru noi creștinii din întreaga lume, Biblia reprezintă cartea de căpătâi.
Sfânta Scriptură reprezintă prin excelență Cartea Cărților și încă mai mult decât atât, ea ne transmite Cuvântul lui Dumnezeu, ne deschide accesul spre calea credinței și ne facilitează întâlnirea cu sacralitatea, cu divinitatea. Dar Biblia în sine nu-L poate înlocui pe autorul ei. Nu poate suplini relația omului cu Creatorul său și nici nu ne putem folosi de Sfânta Scriptură, ca de exemplu, să ne atacăm unii pe alții.
Poate unii dintre noi, mai adânc înrădăcinați în credința noastră, s-ar teme sau s-ar feri să citească o astfel de carte, care de exemplu, nu se încadrează la norme sau tipare prestabilite.
Această impresie sau intenție o aveam și eu la început, de exemplu, când am început să citesc aceste prime pagini ale cărții. Dar fie că suntem laici sau clerici, până la urmă cred că toți ne putem folosi de această carte, care dorește să ne atragă spre Dumnezeu”, a spus părintele Nikola Lauș.


„O carte care spune esențialul”, crede și preotul Constantin Jinga. „Care spune că doi și cu doi fac patru și prin asta stresează. Titlul este «Religie fără stres», însă cartea până la urmă ajunge să streseze. Cumva pe mine m-a dus cu gândul în două direcții. Am recunoscut, nu în stilul în care este scrisă cartea, ci în atitudine, duhul pe care îl resimțim în carte. Același duh pe care l-am simțit în cartea lui Christos Yannaras, „Contra religiei”.
Când vedeai scris acolo contra religiei, te gândeai că cine știe ce l-a prins pe Christos Yannaras și începe de acum să distrugă concepția despre religie, ori Yannaras încearcă să explice că creștinismul nu este o religie, ci este un mod de viață și că în momentul în care creștinismul devine religie intră într-un soi de pantă entropică, într-un fel de osificare, instituționalizare, tot ce decurge din asta. Și acest șuvoi entropic va atrage după sine, fără doar și poate, și un efort al nostru de-a codifica într-un fel tot ceea ce ține de credință și mai cu seamă tot ceea ce ține de moralitate, de trăire, de viață, de raportare la Dumnezeu și la sacru. (...) E foarte simplu să știi că dacă îndeplinești un set de gesturi, de ritualuri, sau dacă te comporți într-un anumit fel înseamnă că rezultatele vor fi pozitive și atunci mă încadrez în acest model, îmi asum un set de practici religioase și stau liniștit.
Și de aceea spuneam că este o carte care în realitate stresează, tocmai pentru că este o carte prin care părintele profesor reușește să demonstreze că lucrurile acestea nu duc în realitate nicăieri. Ele nu țin de esența relației noastre cu Dumnezeu.
De aceea eu așa aș citi cartea aceasta, aș citi-o ca pe o carte stresantă în sensul pozitiv al cuvântului, tonică”.


Petru Vasile TOMOIAGĂ