Prima zi a celei de-a treia ediții a sesiunii științifice „Euroregionalia” a luat sfârșit la Muzeul de Artă din Timișoara, în Sala Baroc a instituției prezentând comunicării, invitați care s-au remarcat prin cercetările efectuate în artă, istorie, filosofie, teologie, politologie și arhitectură.
Deschiderea sesiunii a început în dimineața zilei de 27 noiembrie 2019, în Sala Baroc a instituției, prin susținerea unor scurte momente oratorice din partea conducerii Muzeului de Artă, prof. univ. dr. Victor Neumann, director al instituției și, din partea Universității de Vest, conf. univ. dr. Dana Percec, decan al Facultății de Litere, Istorie și Teologie. Au fost două luări de cuvânt, prin care publicul prezent la eveniment a fost introdus în această nouă ediție a sesiunii.
„De ce facem noi știință la Muzeu? Muzeografia, fără știință, nu se poate face! Dacă o facem la modul întâmplător, ea nu există. Cândva, în perioada interbelică, era un director aici, pe nume Ioachim Miloia. Ceva mai târziu, a fost Aurel Ciupe, directorul Muzeului Bănățean. Amândoi au atras atenția că Muzeul înseamnă și un institut de cercetare și, de aceea, eu am considerat că merită să continuăm această ideea a celor doi importanți artiști și directori ai acestei instituții și să ridicăm cercetarea științifică la rangul și la problematica pe care o are astăzi în țară, în Europa și în lume. De aceea ne-am axat pe cercetare. Tema pe care-o avem astăzi de discutat, în varii forme, în diverse forme, este artă, istorie și istoriografie. De ce europenitatea Banatului în secolul al XX-lea? E foarte important să discutăm, nu numai în chip provincial despre o regiune, să discutăm și din perspectivă națională, și din perspectivă europeană. Tripla dimensiune a regiunii înseamnă foarte mult. De ce Banatul și europenitatea Banatului? Pentru că, între regiunile românești, relația Banatului cu Europa a fost una mai strânsă, decât în cazul altor regiuni. Asta prin prisma faptului c-au existat aici o succesiune de evenimente și-o succesiune de regimuri politice și de dominații politice administrative care au permis ca să existe o relație mai strânsă decât în cazul altor regiuni ale României și ceva mai devreme. Adică, în comparație cu domniile fanariote, de secol optsprezece, în Țara Românească și Moldova, reformele de tip european au fost posibile, mai mult în Banat, și ceva mai puțin în Transilvania, pentru că aici n-a existat nicio opoziție vis-à-vis de aceste reforme ale împărătesei Maria Teresia și Iosif al II-lea”, a rostit, în cuvântul din deschiderea sesiunii, printre altele, prof. univ. dr. Victor Neumann, director al Muzeului de Artă din Timișoara.
Decan-ul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, dr. Dana Percec, în cuvântul rostit în deschiderea sesiunii, a transmis „Bun venit!” participanților la evenimentul organizat de Muzeul de Artă din Timișoara, a felicitat organizatorii acestei ediții a sesiunii, conducerea instituției și echipa Muzeului de Artă din Timișoara care, sub coordonarea directorului Victor Neumann a depus eforturi considerabile pentru ca evenimentul să se desfășoare în condiții foarte bune. De asemenea, dr. Dana Percec a apreciat faptul că întreaga echipă de specialiști a instituției continuă să păstreze linia științei înaintașilor, girând „această continuitate în prezentarea unor probleme de importanță și de actualitate pentru ceea ce înseamnă comunitatea, atât științifică, cât și culturală din Timișoara și din Banat”.
Prezentă și la edițiile anterioare ale sesiunii, dr. Dana Percec a subliniat faptul că, „Muzeul este un actor important pe scena culturală și științifică locală și este un catalizator al discursurilor din domenii foarte diverse, într-o lume Academică care nu este astăzi, niciodată, sau nu-și dorește să fie, monosemantică sau axată pe un singur domeniu, ci dimpotrivă, să se deschidă din ce în ce mai mult spre multi- și trans-disciplinaritate. Sesiunea științifică «Euroregionalia» reușește să facă acest lucru, atrăgând cercetători, profesori, oameni de carte, din domenii variate, cu discursuri variate, precum istoria minorităților, filosofia, științele politice, literatura, artele vizuale, arhitectura, toate aceste discursuri gravitând în jurul ideii de regiune, euroregiune, ideii de graniță fluidă, ideii de comunitate deschisă și de multiculturalitate, pentru care, un model extraordinar, este Banatul și, în speță, Timișoara. (...). Cred că sesiunea științifică de astăzi, precum și volumul care adună comunicările din anii trecuți ale acestei sesiuni ștințifice, volumul «Euroregionalia», reușește să capteze valorile principale ale acestui deziderat al «E pluribus unum» și, anume, faptul că, omogenitatea, fie că este vorba de o omogenizare etnică, culturală, socială sau științifică și academică, nu este prea bună și prea ofertantă, dimpotrivă, poate sărăci, pe când, dimpotrivă, diversitatea este cea sub semnul căreia, putem cu toții, prospera”.
La deschiderea celei de-a treia ediții a sesiunii științifice „Euroregionalia”, în Sala Baroc a Muzeului de Artă, au fost prezenți doctoranzi ai Universității de Vest din Timișoara (amintim aici, prezența profesoarei Iuliana Galeș care-a contribuit la apariția noii ediții a reviste „Euroregionalia”), dr. Mihaela Vlăsceanu, de la catedra de istorie a Universității de Vest, istoric de artă, dr. Florin Lobonț, decanul Facultății de Științe Politice a Universității de Vest din Timișoara, prof. univ. dr. Miodrag Milin, colaborator la realizarea volumului coordonat de Victor Neumann, „Istoria Banatului”, atât în limba română, cât și în limba engleză, dr. Hedi M-Kiss, de la Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest, Secţia de Textile-Tapiserie, Ildikó Szőke, doctorand la Universitatea Politehnica Timișoara, preot, dr. Sașa Iașin, din partea comunității sârbe, studenți etc.
Prezentarea comunicărilor a fost începută de prof. univ. dr. Miodrag Milin, cercetător la Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Academia Română, filiala Timișoara, domnia sa prezentând o lucrare ce a vizat comunitatea sârbilor din Banat, titlul acestei comunicării fiind, „Repere privind istoria recentă a minorităților din România: cazul sârbilor”.
Profesorul Victor Neumann, în cuvântul rostit în prefațarea acestei comunicări a făcut câteva precizări importante cu referire la denumirea „minoritate”, realizând o incursiune în semnificațiile acestui cuvânt de-a lungul istoriei, în Banat și Timișoara. În acest sens, istoricul bănățean a precizat: „Toate aceste grupuri pe care le numim minoritare, înainte de 1918 nu se numeau Minderheiten, sau minoritare. Erau un fel de nationalitäten frankreich, dar nici asta nu făcea diferența, nu sublinia diferența între comunități și, mai cu seamă aici, în Banat (acesta e unul din elementele extraordinare, că nu se sublinia diferența), modul în care se pot apropia unii de ceilalți și pot să se integreze în ceea ce numim urbanitate. Urbanitatea Timișoarei e celebră pentru secolele XVIII, XIX, iar în perioada interbelică a fost foarte bine moștenită și valorificată în România interbelică, Timișoara fiind un exemplu pentru toți. (...). Sistemul totalitar, sau autoritar, nu se poate impune acolo unde este diversitate. Ideea de diversitate ne interesează pe fiecare. Cu cât este subliniată o specificitate sau o idee care nu permite diversitatea, cu atât este elementul mai periculos. Și comunismul, dar și naționalismul și fundamentalismul sunt toate trei periculoase”.
Profesorul Miodrag Milin a cercetat istorie modernă și istorie recentă, iar în comunicarea prezentată la această sesiunea a formulat un fel de concluzii care se așează în timp și a avansat câteva concluzii, acestea nefiind astfel așezate (nefiind considerate oficiale), dar, în timp, se vor așeza ca fiind oficiale.
Referindu-se la comunitatea sârbilor din Banatul secolului XX, profesorul Milin a spus că acest veac a adus, în istoria acestei comunități „și element neprevăzut, ne aduce noutăți, ne aduce o parte văzută și o parte nevăzută a istoriei noastre, mai ales, recente” și, continuând să prezinte sârbii din Timișoara începutului de secol XX, a rostit că „intelectualitatea lor a părăsit Timișoara, la 1918, 1919, când s-au realizat statele naționale, s-au dus în țara mamă, s-au regrupat în niște centre culturale, în apropierea zonei noastre, la Vârșeț, la Kikinda, la Novi Sad, iar la Belgrad avem intelectualitate sârbească de aici, din Timișoara, din Arad, figuri ilustre ale bisericii, figuri ilustre ale intelectualității (avocați, scriitori, arhitecți, medici), deci, elita. Îi avem, portretele lor sunt în galeria de artă de la etajul Palatului Episcopal, vedem aceste ilustre familii intelectuale timișorene, cu reprezentanții lor din secolul XIX, care nu mai sunt în Banat. Ce a rămas în Banat, din populația sârbească? A rămas, mai degrabă, cea care era legată de munca pământului, paorii, dar paori temeinici, serioși, care știau munca câmpului și au progresat, au avut o existență stabilă, asemănătoare, pe undeva, cu cea a germanilor din Banat și, cu care-au conviețuit, relativ bine. Sunt sate multe în care-au trăit și-mpreună (Cenei, Jimbolia etc.)”.
Bazându-se pe studiile fondurilor din arhivele capitalei statului vecin, Belgrad, în continuarea expunerii, profesorul Milin a vorbit despre situația sârbilor din Banat după al doilea război mondial, aducând informații inedite în privința unor fapte reale petrecute în acele vremuri în comunitatea sârbilor din Banat, din zona defileului Dunării.
A urmat prezentarea preotului dr. Sașa Iașin, bun cunoscător al colecției de artă al Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Timișoara și, care a arătat, în comunicarea susținută, relația dintre artă și istorie.
Dr. Mihaela Vlăsceanu, critic de artă, a susținut o comunicare ce a avut ca temă „Confluențele europene în pictura lui Ion Isac”, o lucrare ce s-a referit la unul din pictorii remarcabili din Banat care, pe lângă pictura din locurile natale a redat pe pânzele sale și peisaje și obiective din alte colțuri ale României, dar și ale lumii, fiind un adevărat artist-peregrin, un plastician „continuator al confluențelor vechi și pe care le materializează”.
Arhitectul timișorean Gabriel Szekely, istoric al arhitecturii, considerat unul dintre cei mai pricepuți în ceea ce înseamnă arhitectura Timișoarei, dar și arhitectura celorlalte orașe din Banat și chiar din lumea rurală, a prezentat comunicarea ce a avut titlul „Dialog cultural în piețele urbane din Timișoara”, conținutul lucrării referindu-se la relațiile dintre piețele din Timișoara din perspectivă arhitecturală.
Dr. Gabriel Szekely și-a început comunicarea referindu-se la împărțirea zonelor europene pornind de la ideea de periferie, o problemă delicată în partea centrală și de sud-est a Europei: „Ideea este că, catalogarea unor locuri, teritorii, zone, ca fiind periferice, este de trist augur și nu este o foarte bună modalitate de-mpărțire a spațiilor culturale europene și, îndrăznesc să spun că, Timișoara, deși de multe ori a fost catalogată ca un loc periferic, sigur, în comparație cu capitalele central-europene, strălucitoare, Budapesta, Praga, Viena. Totuși, Timișoara nu este deloc periferică, în sens peiorativ. Din contră, este un loc al unei bogății culturale, din păcate, cam neexploatate, cam neglijate, unde, totuși, există ascuns, sau destul de mare bogăție culturală. Asta se datorează și faptului că, până la urmă, spațiul cultural, și, dacă vreți, construit și arhitectural, în care trăim, este un produs al unei istorii de cel puțin trei secole în care s-au conjugat și s-au alăturat, în timp, diverse curente, idei, modalități de gândire, afirmare în acest domeniu vast al culturii și, mai special, al arhitecturii. Aici, în Banat și, în special în Timișoara, găsim o pluralitate de idei și de încercări de codificare a unor însemne culturale pe niște fațade ale unor clădiri, pe care, în capitalele europene nu prea le găsim. Nu că acolo n-ar exista clădiri de o imensă valoare, nu că n-ar fi trăi arhitecți deosebiți, ci pentru că acolo există un fel de unitate, ordine, de obicei, din care s-a ieșit greu și care a impus, cumva, un fel de uniformitate, așa, foarte elegantă și frumoasă, dar care, poate n-are bogăția orașului nostru care, totuși, poate pare mic, față de acele capitale”.
În continuarea prezentării, dr. Szekely a vorbit despre curentele arhitecturale care-au marcat Timișoara de-a lungul mai multor epoci.
Ultima comunicare a zilei a aparținut istoricului Josef Wolf, distinsul invitat, istoric al regionalității și al culturii, Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, instituție pe care a absolvit-o, specializându-se în istorie, sosit la Timișoara, special pentru această sesiune, din Germania, conferențiind despre arta lui Ștefan Jäger, în ce măsură este legată pictura lui Jäger de istoria colonizării șvabilor în Banat. Titlul conferinței a fost „Tripticul lui Ștefan Jäger, Colonizarea șvabilor în Banat”, prezentare având subtitlul, „Artă monumentală și ideologiile memoriei istorice”. Structura conferinței a fost una complexă, distinsul invitat pornit de la câteva considerații preliminare, după care a intrat în sărbătoarea dezvelirii tabloului (la Cărpiniș, în 1910), a vorbit despre pictor și geneza tabloului, a urmat o analiză succintă a scenelor din tablou și a valențelor sale artistice insistându-se asupra primilor interpreți ai lucrării (Franz Pașcovici și Ștefan Dold), a continuat cu aspectele autenticității reprezentării, căutându-se repere în pictura contemporană și a încheiat referindu-se la aspectele de receptare a tabloului și cultura memoriei în secolul al XIX-lea și până în zilele de azi, făcând o sinteză, mit și identitate colectivă.
Despre tripticul ce are pictat pe pânză un episod din sosirea șvabilor în Banat, lucrare ce se află în proprietatea Muzeului de Artă din Timișoara și a fost predat, în custodie, casei „Adam Müller-Guttenbrunn” din Timișoara, distinsul invitat a rostit: „Actul festiv de la Cărpiniș a fost determinat de interese legate de fundamentarea memoriei colective, nu în ultimul rând, de interese politice ale elitei șvăbești, care ies în evidență, atât din decizia de atribuire a comenzii către pictor, cât și din împrejurările inaugurării monumentalului tablou. Analiza monumentului își propune să scruteze resorturile motivaționale originare ale actanților istorici, surprinse prin reconstrucția contextului cultural și politic în care acționau aceștia. Desigur, în cadrul dat, raportul strâns dintre evenimente și structurile societății regionale și locale pot fi trasate doar în linii mari”.
În finalul comunicărilor primei zile, dr. Dana Percec a prezentat nr. șase al revistei „Euroregionalia”, această ediție fiind prima tipărită doar în limba engleză, astfel putând fi citită și de cercetători din alte state europene sau de cercetători de pe întregul mapamond.
Ziua a fost încheiat de microrecitalul elevilor Liceului de Artă „Ion Vidu” din Timișoara, microrecital coordonat de prof. Roxana Maniu.
Au interpretat, muzică clasică, din repretoriul lui J. S. Bach, H. Wieniawski, G. Gershwin și G. Enescu, elevii Filip Fabry (chitară, prof. dr. Adrian Mardan), Victor Geru (vioară, prof. Dan Magiaru), Lucas Kohl (pian, prof. dr. Maria Bodo), Sarah Țurlui (vioară) și Denisa Valentina Țîrlea (pian, prof. Roxana Maniu).
La finalul microrecitaului, directorul Muzeului de Artă, prof. univ. dr. Victor Neumann, le-a înmânat, din partea instituției, tinerilor muzicieni, diplome.
Cea de-a treia ediție a sesiunii științifice „Euroregionalia”, continuă, joi, 28 noiembrie, cu noi comunicări interesante, totul urmând să înceapă de la ora 10, iar în jurul orei 14 se vor formula concluziile acestei ediții „Euroregionalia”.
