La editura bucureșteană Eikon a apărut, recent, în condiții grafice deosebite, un nou volum semnat de scriitorul timișorean Mircea Pora. Intitulată „Ce mai faceți, maestre?”, cartea este, se poate spune, o sumă de trăiri și sentimente, de treceri prin epoci diferite, prilej de întâlniri și reîntâlniri cu personaje ale cotidianului de ieri și de astăzi - de la oameni simpli, la politicieni, de exemplu.
Istorisirile din acest volum balează între umorul fin al autorului, care surprinde cu haz unele situații, și tristețea provocată de evocări ale trecutului comunist pe care l-a traversat țara și, în special, acest colț de țară.


Despre noua sa carte ne-a vorbit chiar autorul, așa că îi dăm cuvântul scriitorului Mircea Pora: „Cartea este o colecție de texte mai lungi ori mai scurte. Toate sunt centrate pe vechi coordonate, cum ar fi trecerea timpului, îmbătrânirea, chiar moartea, absurdul, aceste stări de nesiguranță, de incertitudine, când nu știi dacă mergi pe un drum sau pe altul, când lumea dialoghează normal, iar la un moment dat încep anumite devieri care nu-ți dau senzația de ospiciu, ci mai degrabă de nesiguranța cuvântului, de incertitudinea unde stai, unde te aflii, care a fost timpul în care ai început discuția și care e timpul în care se termină.
Aceste coordonate se regăsesc în povestiri cum ar fi «Budapesta». Este vorba despre o călătorie care s-ar vrea spre Budapesta, care, până la urmă, nu se realizează. E o întoarcere de la urcarea în autobuz și revenirea în Timișoara cu o căruță care căra fructe în Uniunea Europeană, trasă de un cal care cunoștea tot traseul și purta diverse nume, în funcție de țările prin care trecea. Iar când acest binevoitor care conducea căruța este întrebat despre Budapesta răspunde că a dormit atunci când atelajul trecea prin capitala Ungariei, dar calul - numit Janos în țara vecină - știe drumul și l-a scos în drumul Szegedului. O altă povestire mai lungă este «Reînvierea», care are o precizare: «vise, coșmare, oboseli, fragmente, însingurări». Este compusă din diferite fragmente care, luate la modul brut, nu sunt credibile, dar care îngemănate, prin legături pe care le mai face și cititorul între diferite epoci și zone din Europa centrală, lasă senzația că locuim într-un fel de hău în care, de fapt, și locuim.
Dacă stăm să ne gândim la imensitatea timpului și a spațiului, toate cele care apar acolo încep să fie valabile și, până la urmă, ne întrebăm ce e cu noi. Evident că nu putem răspunde. În ceea ce privește titlul, el este pur și simplu ușor ironic și autoironic, dar și pașnic. Nu are nici un fel de conotație specială.
O altă serie de texte, unele apărute în ziarul «Timișoara», dialogate între, de data aceasta, personaje actuale: senatori, deputați. Este ideea de a supraveghea din nou, de a face liste, cum este «Dosarul Nunta», spre exemplu. Sunt probe de lipsă de cultură generală, iar un text chiar așa se numește: «Examen de cultură generală». Mai sunt reliefate și vechi rămășițe din epoca imediată după instaurarea comunismului, în «Doi ani de viață», spre exemplu. Eu sunt născut în 1944 și, chipurile, îmi notez în fraze foarte simple și scurte date care acoperă doi ani: apariția primilor ruși, schimbarea personajelor politice. Apoi e evocată o percheziție, care chiar s-a petrecut la noi în casă.
Toate aceste povestiri crează și un univers realist, și unul în care fantasmele și irealitatea sunt prezente. Toate acestea sunt ale noastre, trăim cumva cu ele”.


Volumul „Ce mai faceți, maestre?” va fi lansat mai întâi la Lugoj, la „Casa Brediceanu”, în 26 septembrie, iar în luna octombrie va avea parte de o lansare la Cluj Napoca, acolo unde scriitorul Mircea Pora este titularul unei rubrici în revista „Tribuna”.
Lansarea la Timișoara a cărții încă nu a fost stabilită, drept pentru care vom reveni cu detalii despre aceasta la momentul potrivit.

Anton BORBELY