Evenimentele publice grupate în proiectul „Emergency Entrance” au atins episodul cinci, acesta desfășurându-se în spațiul „Lapsus” din Timișoara.
Despre proiectul „Emergency Entrance”, Alexandru Boca, artis și curator independent, a declarat: „«Emergency Entrance» e un cadru de organizare pentru evenimente artistice, culturale, gândit de mine, ca artist independent și curator independent, împreună cu Asociația «Simultan». Fiindcă Asociația «Simultan» are mai multă experiență în organizarea de activități artistice, m-am gândit să le cer ajutorul și să-i ajut și pe ei în proiectele lor și-am gândit împreună acest frame (cadru), în care propunem 10 evenimente de tip expoziție, video-proiecție, performance sau workshop, în care artiștii invitați sunt artiști tineri, artiști emergenți din țară, din Timișoara sau din alte țări”.


„Emergency Entrance” 5, proiectul intitulat „Nights: Prolog”, a fost lansat vineri, 30 august, din spațiul „Lapsus”, de aici el urmând să ia calea prin alte locuri de pe mapamond. Acest al cincelea episod pare a fi legat de „Emergency Entrance” 0, cu acesta lansându-se seria de proiecte, autorii proiectului oferind informații despre cadrul de organizare al proiectului general. „La «Emergency Entrance» 5 se lansează un colectiv italian care vor să continue proiectul ăsta în mai multe episoade, în mai multe țări și vor să adune scrieri literare de la scriitori care o să gândească ei expozițiile în colaboare cu acest colectiv. E un colectiv nomadic, la intersecția dintre artă și literatură”, ne-a mărturisit, referindu-se la cel de-al cincelea episod al proiectului „Emergency Entrance”, Alex Boca.
Evenimentul ce s-a desfășurat în spațiul „Lapsus” vineri, 30 august, include un număr nedefinit de episoade, toate fiind grupate sub titlul „Nights: Prolog”. „Prolog” este primul capitol din serie și se situează la intersecția dintre artă și literatură. În ce constă „Prolog”? „Într-un text gravat cu laser pe spatele unei porțiuni de placaj de rigips decupată din zidul spațiului. Textul este prima expresie a unei entități încă nedefinite, care face primii pași în lumea exterioară și care se va arăta pe parcursul capitolelor viitoare”, au precizat organizatorii acestui eveniment.
„Nights: Prolog” aparține unui grup compus din șase tineri artiști din Bologna, prieteni cu sensibilități similare, Paolo Gabriotti, istoric și teoretician în acest grup declarând următoarele în timpul lansării acestui proiect: „Am început să lucrăm la acest proiect împreună și colectiv. Eu îl cunosc pe Tommaso din Paris, Erasmus, și am decis, ca și grup, că ar fi o ocazie bună să venim aici și să începem primul nostru proiect în «Lapsus». Ne-am gândit la acest proiect care va atrage cât mai mulți oameni, noi fiind grupul miez care vom atrage scriitori și alți artiști, într-o manieră emblematică și-n funcție de spațiile cu care lucrează. E o formă de organizare nomadică care va circula prin Italia și prin alte țări, de fiecare dată implicând oameni ai locului. Dacă sunt din România, scriitori români, dacă sunt din Anglia, scriitori englezi și din aceste contribuții vor dezvolta expoziții și în paralel cu expozițiile vor avea o arhivă online în care vor publica documentarea proceselor de lucru, a proceselor creative care vor completa expozițiile. Deci, expoziția acesta va fi completată, va putea fi văzută online, va putea fi văzut, urmărit procesul prin care-au ajuns la ce am prezentat aici.
Primul lucru la care ne-am gândit împreună a fost ideea nopții. Proiectul are partea asta fizică de expoziție și partea online și mai este o parte ficțională, de narațiune. Acea narațiune e entitatea care-i găzduită de scriitorii diferiți din locurile diferite. Entitatea e cea care circulă. Este un autor care se plimbă și, de fiecare dată, autorii invitați se materializează prin acel autor nomad, autorul original de aici, din acest spațiu. Acesta este locul de unde acest autor vede lumea pentru prima dată, fiindcă iese în lumea externă. De aceea se numește proiectul «Nights: Prolog». În următorul episod acest autor se va manifesta, va ieși în afară și se va manifesta pornind de la realitatea de aici. Va ieși de aici și va apărea în locuri diferite. Acesta e proiectul”.
Autorii proiectului „Nights” sunt Paolo Bufalini, Filippo Cecconi, Edoardo Ciaralli, Paulo Gabriotti, Tommaso Gatti și Filipo Tappi, toți șase formând un grup compact conectat la cultură și la dorința de a emite fărâma lor de cultură încercând să atragă pentru asta scriitori și artiști din toate colțurile lumii.
Iată conținutul textul gravat cu laser pe spatele porțiunii de placaj de rigips decupată din zidul spațiului „Lapsus”: „Totul a început într-o gaură. Un loc întunecat și îngust. Mi-am petrecut întreaga viață ascuns acolo, ascultând, fără să fiu văzut și fără să văd nimic. Vocile mă bântuiau. Câte am auzit... toate diferite. Apoi mi-am făcut o idee despre lume, despre trăsăturile acesteia. În întuneric poți inventa orice, fiecare sunet era nou pentru mine, câte un indiciu pentru fantezia mea.
Dar să aud vocile celorlalți nu mai e destul. Trebuie să fiu văzut, și gândurile mele să devină reale. Cât de straniu este să vezi lumea după ce ai petrecut atâta timp imaginându-ți-o. Totul are viață, respiră. Până și această podea. Lumina mă derutează, dar simt cum cuvintele încep să curgă.
Diseară voi sta treaz. Fiecare propoziție va fi acompaniată de o mișcare, ca un dans, ca un desen automat. Vreau să vorbesc. Am multe lucruri de spus deoarece aud totul. Nu vreau să-mi fac griji din cauza ordinii sau să mă grăbesc, e plin de oameni care așteaptă noaptea”.


Revenind la derularea proiectului „Emergency Entrance”, până acum, primul episod a cuprins un moment de sculptură și a aparținut tinerilor artiști Constantin Fântână și Ema Hrițcu, cei doi artiști recreând o încăpere dintr-o casă luxoasă din niște materiale neașteptate de la magazinul de materiale industriale. Au dotat această încăpere cu o vană, cu o canapea, cu o coloană romană și-un video, toate, împreună, dând sugestia unei încăperi luxoase. „Conceptul era că, oamenii vor să-și construiască încăperi luxoase fără să aibă bogăția intelectuală de a se bucura de ele, și, sculptural a ieșit foarte interesant. Mie mi-a plăcut mult să lucrez cu ei”, a declarat pentru ziarultimisoara.ro, Alex Boca, artist și curator independent.


În „Emergency Entrance” 2, tânărul pictor Petrică Ștefan a experimentat ceva ieșit din tiparele picturii, ceva inedit. Câteva alimente au fost lăsate să putrezească, după care au fost expuse într-o vitrină orizontală, culorile ce au ieșit fiind, potrivit celor mărturisite de autorul proiectului „Emergency Entrance”, Alex Boca, „foarte interesante”. De asemenea, episodul doi al proiectului a avut parte și de o proiecție video pe care pictorul Petrică Ștefan a realizat-o, în imaginile filmate putându-se vedea alimentele în procesul de degradare. Despre acest al doilea episod al proiectului al cărui autor este, Alex Boca ne-a mărturisit: „Totul e legat de sintetismul consumului alimentar din ziua de azi, de viteza cu care consumăm alimente artificiale, de tăiței instant, de supa instant, de compartimentalizarea și consumul pe bandă rulantă a alimentelor și ce consecințe ar putea avea asupra biologiei noastre naturale. Asta-i un fel de consum sintetic al unor produse sintetice, nu neapărat niște nutriente, și el a subliniat chestia asta prin vizual. Practic, fiind pictor, s-a raportat la asta, a încercat să atragă atenția dintr-un punct de vedere vizual”.


„Emergency Entrance” 3 a fost al unei artiste din Rusia, Sasha Lukashenkova, și s-a numit „Sunetul ca armă”. „Sasha s-a inspirat de cum a fost sunetul folosit pentru controlarea mulțimilor în timpul protestelor sau pentru tentative de asasinare și ea a creat niște melodii care... sunt niște melodii experimentale și am avut trei șezlonguri și un video, și publicul care-a venit la expoziție putea să se așeze și s-asculte acele compoziții pe care ea le-a numit «arme sonore», care aveau scopul de a-i hipnotiza pe ascultători. Și, apoi, tot parte din expoziție a fost că își puteau scrie impresiile într-un formular. Vizitatorii, după ce ascultau compozițiile, primeau un formular și își notau impresiile. După ce ascultau 10, 15 minute erau focusați pe o compoziție artistică și erau puși în situația de-a conștientiza ce-ascultă, de-a simți, de-ași folosi urechile și creierul și de a nu trece cu auzul tot ce primesc ca stimul. Eu cred că ăsta-i scopul artei, să ne ajute să ne dezvoltăm simțurile ca să ne dezvoltăm intuița și încă mai multe simțuri ca să percepem lumea cât mai lucid și în toată întregimea, și-n toată splendoarea ei”, ne-a mărturisit Alex Boca.


„Emergency Entrance” 4 a fost prima etapă dintr-o serie ce vizează inteligența artificială, pentru că spațiul „Lapsus” este deschis oricărui gen de proiect. Proiectul se numește „Digital Sensitivity” și a fost un atelier de programare într-un mediu artistic în care cei prezenți au încercat să creeze un robot.
Despre acest eveniment deosebit ce s-a desfășurat în spațiul „Lapsus” , artistul Alexandru Boca a declarat: „A fost doar primul pas. Noi, proiectul ăsta de artă și tehnologie îl avem pe termen lung. Eu văd arta foarte legată de tehnologie. A fost încheierea unui prim capitol dintr-un program pe termen lung. Adică, vara asta am avut în rezidență un programator care i-a învățat pe copii programare și eu, ca și artist, împreună cu alți sculptori și artiști, am încercat să ne gândim la robotul acesta dintr-o perspectivă sensibilă. De aceea titlul «Digital Sensitivity». Să ne gândim la roboți mai mult decât ca niște entități care lucrează pentru noi, ci care pot să ne ajute să percem lumea externă și să ne ...cumva ca metaforă pentru noi, să ne folosim noi simțirile, să punem accent senzorial, pe cele cinci simțuri. Despre asta a fost vorba, despre cele cinci simțuri. Până la urmă, nu cred c-un robot poate să simtă mai bine decât un om. Nu putem învăța, până la urmă, un robot să simtă.
Ce-mi place la un robot este că el n-o să uite, el are-n vedere toate simțurile, pe când omul și-ar putea să-și neglijeze simțul vizual, simțul auditiv. Eu am, așa, o percepție holistică a umanului, unde trebuie să fim prezenți și conștienți de împrejurimile noastre și de ce stimuli ni se dau prin artă, prin reclame, prin tot ce consumăm. Să fim, cumva, echilibrați și să captăm doar nutriente prin simțurile noastre, nu lucruri care ne fac rău. Să nu ne ignorăm simțurile. Acesta a fost, cumva, scopul proiectului «Digital Sensitivity», în colaborare cu «Simultan» și cu Fondul «Științescu». Mie mi-a plăcut foarte mult experiența. A durat două luni. «Robot», pentru c-a fost doar partea senzorială a robotului. Urmează anul acesta să dezvoltăm viziunea inteligentă a robotului. Asta înseamnă c-o să atașăm niște camere de robot care vor putea recunoaște obiectul din lumea noastră, adică îi arătăm o față, o șapcă, o persoană, un obiect, și el... Acesta e un pas înspre inteligența artificială, fiindcă există modele de roboți, de software, de inteligență artificială care pot fi descărcate și rulate pe calculatoarele noastre, și noi o să-ncercăm să-i facem pe copii să conștientizeze că aparatura, tehnologia devine mai inteligentă, să poată să recunoască ce scrie, ce zice, ce face, ca să se autocorecteze. Nu doar să execute, ci și să înțeleagă, să compare cu modele ideale sau modele prestabilite, să aibă logică. De exemplu, o imprimantă 3D, dacă greșește ceva, o să continue să lucreze ca și când n-ar fi greșit nimic, dar, dacă are inteligența aia, dacă are viziunea aia, își dă seama c-a greșit și că ce face nu mai corespunde modelului inițial sau sarcinii inițiale care i-a fost dată și-o să se oprească și-o să se autocorecteze. N-o să înțeleagă la nivel psihologic ce face, dar ... Eu cred că astăzi, începem și noi să învățăm ce înseamnă inteligența artificială a uneltelor (pentru că tehnologia e o unealtă) și de aceea o să lucrăm cu copii și cu programe de genul ăsta până la sfârșitul anului.
Robot este o entitate care interacționează cu mediul. Asta văd eu. Poate să ia forma umanoidă și atunci tendința este să creăm ceva care nu se mai distinge de mecanic sau uman și asta pune-ntrebări despre natura umană și cum funcționăm noi ca și organisme biochimice.
Aici am creat o instalație de fire, sensori și print 3D și-am creat niște organe tridimensionale pe care le-am printat din plastic, în care-am pus senzorii care reprezintă nasul, urechea, ochiul, mâna și gura, și fiecare organ pe care l-am creat poate fi integrat într-o entitate artificială. Deci, asta-m urmărit, să umanizăm tehnologia”.


Proiectul „Emergency Entrance” va continua până la sfârșitul lunii noiembrie, atunci când va avea loc ultimul episod al său. În luna septembrie și octombrie, la Casa Artelor din Timișoara vor urma sesiuni de spectacole sonore numite „Schizofonia”, un atelier de colaje se va defășura, pe timp de șase zile, în spațiul „Lapsus”, proiectul de 10 episoade, „Emergency Entrance”, urmând să se încheie cu momentul asociației „Sepale”, în care artista Silvia Moldovan va prezenta munca ei artistică, trucurile și soluțiile pe care le are în problema porumbelului comunitar și pentru viețuitoarele vătămate de oameni.

Cornel Seracin