Lucian Ban, Mat Maneri & John Surman la Timișoara și Sânnicolau Mare

Puțini oameni care au devenit faimoși și au îmbogățit cultura mondială prin ceea ce au realizat și-au marcat locul natal așa cum a făcut-o Bela Bartok. Datorită lui în lumea largă s-a auzit de un orășel din pusta bănățeană. Sânnicolau Mare este punctul de start în biografia lui Bela Bartok, unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului XX, născut aici în 25 martie 1881. Primele ore de pian i-au fost oferite de mama lui. La vârsta de opt ani studia deja la Bratislava, apoi la Budapesta, unde, după absolvire, a lucrat ca profesor de pian, până la plecarea definitivă, în 1940, la New York.

Acolo s-a îmbolnăvit de leucemie și a murit în 1945. Este cunoscut că în perioada formativă și de cercetare a fost preocupat de folclorul regiunii din care a venit, bogat și divers, cu influențe multiple din mai multe filoane. În anul 1912 a publicat o parte din cercetările și înregistrările efectuate pe teren, în Banat și în Transilvania. Ce l-a motivat și determinat pe Bartok să exploreze tradițiile muzicale ale popoarelor care trăiau în apropierea orașului său natal? Într-una din autobiografii precizează că principalul motiv a fost eșecul încercării de a reforma viața muzicală maghiară și dorința de a părăsi spațiul public: „La apogeul acestei bătălii, în 1911, câțiva tineri muzicieni, printre care Zoltan Kodalyi și eu, am încercat să înființăm o asociație cu denumirea «Noua asociație muzicală maghiară». Scopul inițiativei a fost înființarea unei orchestre independente care să interpreteze în mod satisfăcător cele mai noi realizări ale artei muzicale. Dar, în ciuda tuturor eforturilor, nu ni s-a dat satisfacție și nu am obținut nici un rezultat. Acesta și alte eșecuri personale m-au determinat ca în jurul anului 1912 să mă retrag din viața muzicală...”. Zsuzsa Gal, în biografia publicată în 1970, presupune că în spatele deciziei lui Bartok au fost și motive profesionale, muzicologice: „... La început a crezut că dorința de a cerceta profunzimile muzicii maghiare îi va oferi satisfacția așteptată. Când a realizat influența muzicii celorlalte popoare, și-a dat seama că trebuie să călătorească prin toată Europa de sud-est și să urmeze rutele migrației maghiare din Asia spre Europa”.

Bela Bartok a efectuat și un număr însemnat de înregistrări fonografice și mecanice, pe discuri de ceară, a imprimat o mulțime de interpretări la pian și unele concerte cu scopul de a documenta propria muzică și arta interpretării pianistice care i-au conferit faima. În unele compoziții Bartok redă sonoritățile instrumentelor înregistrate pe teren (cimpoi, tamburiță, vioară cu goarnă ș.a.) și cea a melodiilor rapsozilor populari. A pus, astfel, bazele fuzionării genurilor muzicale, a apropiat expresia cultă de folclor și a integrat tradiția populară în abordarea muzicală academică.

Acum, în secolul XXI, în aceste vremuri ale risipei și superficialității, este esențial ca moștenirea muzicală și cea conceptuală a celui mai cunoscut om din Sânnicolau Mare să fie preluată și pusă în valoare. Asta face un muzician care, asemenea lui Bartok, a pornit nu din Regatul Ungariei, din Banat, ci din Transilvania, pe urmele înaintașului-mentor ajungând la New York. Lucian Ban s-a născut la Teaca, în 1969, a studiat de la vârsta de șapte ani pianul la Cluj. Acum trăiește și creează în metropola pe care a ales-o Bartok pentru a se afirma internațional. După ce a redat circuitului mondial, în 2010, compoziții mai puțin cunoscute și rar sau deloc interpretate ale lui George Enescu, în cadrul proiectului său Enesco Re-Imagined, a abordat acum, așa cum afirmă el însuși: cel mai important și mai curajos proiect din cariera sa - Re-Tracing Bartok in 2019-2021. „M-a impresionat pasiunea lui Bartok pentru repozitorul cântului popular în Transilvania la începutul secolului XX. Încerc să dezvolt asta împreună cu doi colaboratori, cu unul din ei am mai lucrat extensiv - violistul american Mat Maneri, al doilea este extraordinarul saxofonist și clarinetist britanic Jon Surman; să luăm un număr din aceste cântece culese de Bartok și să le reimaginăm în limbajul jazzului contemporan al secolului XXI. Mă simt binecuvântat să lucrez cu doi dintre cei mai creativi muzicieni pe care am avut șansa să-i descopăr. Vom studia cântece din colecția Romanian Folk Music a lui Bela Bartok, sunt șase volume. Deja am lucrat la asta. Această lucrare monumentală a lui nu numai că a pus bazele etnomuzicologiei moderne, ci este considerată încă și acum cea mai exhaustivă cercetare a folclorului românesc din Transilvania. Sunt uluitoare datele despre relația lui cu Brăiloiu, Enescu, cu oameni mai puțin cunoscuți din Transilvania, cum ar fi profesorul Pușchiță, cu oameni din Sânnicolau Mare. Toate concertele și turneele pe care le-a avut în România sunt documentate de cercetătorul și muzicologul clujean Ferenc Laszlo. Vom avea două concerte, la Timișoara, la Muzeul de Artă, și la Sânnicolau Mare. Va fi și un workshop, o întâlnire cu alți artiști și oameni interesați de acest subiect. Toate acestea le facem cu asociațiile Jazz Updates și Timișoara 2021. Vrem să spunem povestea lui Bartok în Transilvania, în special cu focus pe Banat și vestul Transilvaniei. Vrem să creăm și o expoziție muzeală care să aducă atât exegeza bartokiană cât, mai ales, să spună povestea neștiută a lui Bartok în România. Sper să dezvoltăm în fiecare an și proiectul muzical, să realizăm un album, să invităm și alți muzicieni, dar acum cel mai important este să începem acest proiect între 1 și 9 noiembrie la Timișoara și Sânnicolau Mare”.

Primul concert la Sala Baroc a Muzeului de artă din Timișoara va fi înregistrat pentru casa de discuri ECM/ Sunnyside records. Poate se vor auzi pe disc și aplauzele noastre.

Mimo OBRADOV