Vineri, 2 martie, Filarmonica „Banatul” din Timişoara prezintă melomanilor un concert vocal-simfonic. Potrivit celor transmise de concertmaestrului Mircea Tătaru, caracteristica acestui concert „este frumuseţea liniştită, caldă, de supremă relaxare”.
Maestrul Mihnea Ignat va dirija un concert ce include Concertino pentru clarinet şi orchestră în mi bemol major op.26, Concertul pentru clarinet şi orchestră nr.2 în mi bemol major op.74, ambele compuse de Carl Maria von Weber, şi Recviem pentru solişti, cor şi orchestră de Gabriel Fauré.
Emil Vişenescu va interpreta Concertino pentru clarinet şi orchestră în mi bemol major de Carl Maria von Weber. Concertino pentru clarinet şi orchestră în mi bemol major  este o lucrare scrisă într-o singură parte, dar structurată în trei scurte mişcări. „Weber a fost un foarte bun cunoscător al clarinetului, dovadă că cele două concerte, acest concertino, cvintetul şi un duo concertant, sunt şi azi aşteptate cu drag de către public”, a transmis concertmaestrul Mircea Tătaru, în avancronica spectacolului.
Concertino a fost compus de Carl Maria von Weber în anul 1811 şi a fost dedicat clarinetistului Heinrich Bärmann. Lucrarea a fost scrisă în trei zile, tot în trei zile fiind învăţată de Bärmann. „Vom vedea cum Weber este în stare să ne dezvăluie atât expresivitatea clarinetului cât şi potenţialul său de virtuozitate”, a transmis concertmaestrul Mircea Tătaru, în avancronica acestui spectacol.
Următoarea piesă din concert este compusă tot de Carl Maria von Weber şi va fi interpretată de Emil Vişenescu. Piesa a fost scrisă de Weber tot în anul 1811 şi a avut premiera în 25 decembrie, solistul fiind tot Heinrich Bärmann. „Dacă primul său concert, cel în fa minor, este mai dramatic, cel pe care-l vom asculta este mai liric, mai luminos”, a transmis concertmaestrul Mircea Tătaru.
Recviemul pentru solişti, cor şi orchestră op. 48, de Gabriel Fauré, este cea mai cunoscută lucrare a maestrului francez. Nu sunt clare motivele pentru care Fauré ar fi scris această lucrare. Unii muzicologi declară că Fauré ar fi compus Recviemul după moartea destul de apropiată a celor doi părinţi ai săi, alţii spun că el însuşi ar fi declarat că a scris lucrarea doar pentru plăcerea de a compune. Între 1887 şi 1900, Fauré a modificat lucrarea de mai multe ori, adăugându-i mereu părţi noi. Ultima versiune a fost refăcută şi orchestrată pentru un ansamblu mare, premiera având loc la 6 aprilie 1900, sub conducerea lui Eugéne Ysaÿe. „Versiunea pe care o vom asculta vineri, 2 martie, în Sala «Capitol» are 7 părţi şi durează aproximativ 35 de minute. De la un capăt la altul Recviemul este străbătut de simţăminte umane şi încredere în odihna eternă. Nici o clipă nu întâlnim frica de moarte, ci o senină dorinţă de eliberare şi pace”, a transmis concertmaestrul Mircea Tătaru. Această pagină muzicală a fost interpretată şi în 1924, la moartea creatorului ei.
Îşi dă concursul corul „Ion Românu" pregătit de maestrul Iosif Todea şi soliştii Maria Virginia Oniţa, soprană şi Bogdan Sărăcin, bariton.

Cornel SERACIN