Joi, 11 ianuarie 2018, Librăria „La Două Bufniţe” a găzduit lansarea celui de-al V-lea volum semnat de scriitoarea timişoreancă Adriana Cârcu, volum intitulat „Auriu”. În prezenţa unui număr impersionant de invitaţi, autoarea a vorbit despre noul său volum, avocat Simona Croitoru şi poetul Gabriel Timoceanu fiind invitaţii care au prezentat noua carte, de partea muzicală a evenimentului ocupându-se pictorul Gheorghe Fikl care a interpretat, la finalul discursurilor de lansare, câteva piese muzicale, la pianină. 


Spicuim pe scurt din biografia autoarei volumului „Auriu”. Jurnalistă internațională și scriitoare, Adriana Cârcu s-a născut în Timișoara, și, în prezent trăiește în Germania, la Heidelberg, unde a emigrat în anul 1988. Azi, predă engleza și româna la Universitatea Populară din Heidelberg.
Din 2006 deține o rubrică permanentă în revista „Orizont” și este prezentă în paginile  numeroaselor reviste şi site-uri culturale, cu eseuri, proză scurtă și traduceri. În anul 2010 Adriana Cârcu a fondat Asociatia Culturală Internațională „ArtCiclova Association”, împreună cu scriitorul Robert Șerban și artistul vizual Călin Beloescu. Asociația aflată în Ciclova Montană, susține arta și științele umaniste și își propune să stimuleze dezvoltarea economică, cultivând în același timp frumusețea idilică a regiunii.


Voumul „Auriu” cuprinde textele publicate de scriitoarea Adriana Cârcu în revista „Orizont” pe parcursul a cinci ani. Acest volum este, de fapt, al doilea volum cu texte din revista „Orizont” şi poate fi considerat a doua tranşă în care autoarea aşează un al doilea calup de cinci ani de texte publicate în rubrica numită „Cronica sentimentală” din revista mai sus amintită.

Despre acest volum, referindu-se la titlul său, autoarea a mărturisit următoarele, în timpul lansării: „În procesul scrierii, sau chiar al creaţiei, intervine un moment în care simţi că nu mai eşti tu acela care îndeplineşte sarcina respectivă, ci că devii un canal, realmente un canal pe care se transmit nişte emoţii. Ceea ce străbate volumul acesta sunt exact încercarea de a capta acele momente de care în general nici nu suntem conştienţi de cele mai multe ori, iar atunci când suntem conştienţi, cred că vor dura pentru totdeauna, nesfârşit şi, care se relevă ca AURII doar în memorie, doar atunci când memoria începe să prelucreze. Procesul de rememorare este destul de vast de-a lungul acestor texte”.

Textele sunt grupate tematic în şase capitole, „Paradisurile pierdute”, „Ficțiuni esențiale”, „Zece poeme”, „Prezent discontinuu”, „Vedere de pe pod”, „Vieţi şi arte”. Textul de introducere al volumului, „Despre adevărul din noi”, prefaţa, este semnat de doamna avocat Simona Croitoru, autoarea volumului fiind legată de autoarea articolului introductiv, potrivit propriei mărturii, prin „nişte momente AURII”, adică, „o istorie a lecturii împreună”.

În prezentarea domniei sale, doamna Coritoru a mărturisit celor prezenţi la lansare, că: „scriitori sunt pentru mine nişte zei şi, da, faptul că mă aflu aici, prezentând o carte, e un soi de miracol. Mulţumesc!” Invitata autoarei a continua, rostind următoarele: „... eu zic că orice carte pe care o citim echivalează cu o călătorie pe care n-am fi putut-o face singuri. Auriul e călătoria care a reuşit Adrianei şi, pe care o va repeta alături de fiecare nou cititor, (...). Textele Adrianei Cârcu sunt grupate în teme care circumscriu traseul existenţial al autoarei. Cei care o cunoaşteţi, veţi înţelege asta foarte repede. Recunosc că, „Paradisurile pierdute” mi-au adus-o aproape şi au stat la baza deciziei mele de a accepta provocarea şi onoarea, până la urmă, lansată de Adriana, aceea de a-i scrie prefaţa. Suntem timişorence amândouă, dar, în legătură, fie şi sentimentală, nostalgică, cu Balşul şi, m-am gândit că, devine astfel, imperativ necesar, să scriu despre «Auriu» şi starea pe care o numim, că nu ştim să-i spunem altfel, FERICIRE”.

Despre autoarea volumului, scriitoarea Adriana Cârcu, avocat Simona Croitoru a rostit: „M-am tot gândit ce aş putea să spun aici, acum despre Adriana. Ce m-a impresionat cunoscând-o? Ce nu ştim despre ea? Ştim că a plecat cu foarte mulţi ani în urmă din ţară. Experienţa ei, dincolo de succes, sau de traumă, e dublă. Adriana a trăi două vieţi, şi scrisul ei e puternic, ca un glas care vrea să se facă auzit de departe. Pline de poezie, nostagie şi speranţă, povestirile ne plimbă în cele două lumi trăite de Adriana şi ne fac posibile întâlnirea cu personaje reale, unele chiar de neuitat”.

Deţinător, pentru anul 2017, al premiului Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara, pentru poezie, poetul timişorean Gabriel Timoceanu a fost prezent la eveniment, autoarea volumului lansat, mărturisind că l-a cunoscut pe omul de cultură timişorean prin intermediul poeziilor domniei sale, iar în vara anului trecut s-au întâlnit pentru prima dată faţă în faţă: „Eu l-am cunoscut prin poeziile sale, care sunt de o sensibilitate fantastică. Vreau, cu ocazia asta, să-l felicit pentru premiul Uniunii Scriitorilor care i-a fost acordat anul trecut, pentru poezie”.
Distinsul poet a vorbit despre cartea Adrianei Cârcu, despre locurile şi oamenii tinereţii şi a presărat puţin umor în rostirea sa, asta pentru că autoarea a dorit evenimentul, „o lansare neconvenţională, pentru că asta relatează o anumită prospeţime şi pe care mi-o doresc”. „Frumos aşezate pe «simeze», textele Adrianei ... sunt nostalgii, dureri ale copilăriei, crochiuri de dragoste, care se consumă intens, (...). Sunt două ţări în acelaşi om, atent, deştept, care se întoarce acasă în fiecare an (...). Timişoara Adrianei este mai a ei decât a mea. Asta simt citind precum un coafez ...”, a spus poetul. Poetul timişorean şi-a amintit de anii tinereţii, când frecventa cluburile de jazz din Timişoara, iar aici l-a cunoscut pe Oscar Berger, directorul onorific al ziarului TIMIŞOARA, despre care a rostit următoarele: „...aici îmi amintesc de Oscar Berger, un bolnav de dreptate, ce nu mai este, ce ne lipseşte şi care-mi părea timişoreanul meu. La fel Adriana, oriunde s-ar strămuta,” a mărturisit poetul, continuând prezentarea volumului într-o notă de umor.

Doamna Croitoru a transmis şi o mică recomandare cititorilor acestei cărţi şi a rostit următoarele: „... faptul că viaţa Adrianei s-a desfăşurat între două lumi şi, pentru noi cei rămaşi aici, poate e greu de înţeles, la momentul lecturii, gândiţi-vă ce înseamnă să te rupi de limba română, limba ta, să trăieşti în altă parte, să trăieşti cu-n dor, un timp cu speranţa că va fi bine şi te vei întoarce, şi, de la un moment dat încolo, să realizezi că nu te mai întorci, chiar dacă poţi să vii oricând. E totuşi o mare durere, cred eu. Deci, vă rog să-i citiţi cartea, având această lupă în mână. Ea este acolo şi scrie despre oamenii de aici şi despre oamenii de acolo, la fel, cu multă frumuseţe, iar restul cheilor de lectură le veţi găsi singuri, sunt sigură”.

Dintre articolele ce se află prezentate în carte, distingem cel ce poartă titlul „O continuă aşteptare”, acest articol fiind scris de Adriana Cârcu după vizita efectuată în vara anului 2016 la Muzeul de Artă din Timişoara, în expoziţia ce făcea parte din episodul pilot al proiectului „Baroque ǁ Urban”, expoziţie intitulată „De la baroc la neo-baroc” şi care s-a aflat în plină desfăşurare atunci când municipiul Timişoara a fost vizitat de juriul internaţional pentru a i se pronunţa recomandarea de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2021.
Întregul volum conţine texte ce au la bază experienţa de viaţă a autoarei care, ţinând seama de o cronologie bine aşezată, prezintă cartea asemeni unui produs omogen. Textele sunt coerente, clare şi sunt străbătute de subtile valenţe poetice care cuprind în mesajul lor nostalgie, dar şi speranţa unor vremuri care se vor reinventa.

Cornel Seracin