„Întâlnirea oamenilor de cultură și a medicilor timișoreni care au fost discipoli sau apropiați lui Eduard Pamfil se dorește o nouă ediție a unor manifestări anuale care vor prilejui dialogul de sorginte renascentistă a ceea ce remarcabilul om de știință și cultură a practicat înainte de vreme: multidisciplinaritatea creatoare a artelor plastice și a muzicii cu literatura, filozofia și știința medicală.” (text din programul manifestării Simpozionul național Eduard Pamfil, ediția a II-a, „Incursiuni în imaginarul creator” și concertul Music for a while, organizat de Casa de cultură a municipiului Timișoara)

 

Cu un sentiment de resemnată dedicație pentru cel care a fost păstor și pastor, mecena spiritual și tămăduitor de suflete al unor oameni însetați de nețărmurile exprimării libere prin artă și știință medicală, cea de a doua ediție a Simpozionului Eduard Pamfil, a adunat și a răsunat între pereții a două biserici - una a cărții: Esotera, una a cultului evanghelic: Sf. Ecaterina. Discret, așa cum a fost și a acționat cândva mentorul, cei care s-au strâns ca un ciorchine în jurul viței nobile a personalității și menirii iluministului timișorean (școlit în Orașul luminilor) modern, i-au admirat cristalele iridiscente ce au dat sens mai profund vieții culturale unui oraș bogat în oameni înzestrați, iubitori de cultură și diversitate. Freamătul vocii mezzosopranei Adina Dimitriu, vibrația corzilor chitarei lui Ionuț Dorobanțu, orga atotcuprinzătoare a spațiului sacru acționată cu îndemânare de Cristian Creiniceanu, trompeta al cărei sunet atât de bine dirijat de suflul lui Corneliu Meici pătrunde prin porii sufletului, au așternut un văl de semnificații, stratificat ca un palimpsest, extrase din mai multe vremi și lumi peste lumea noastră mică dar, atunci ca și acum, mișcată de dorința de a aspira și respira cu spiritul deschis asemenea unui burete purtat de curenții oceanului planetar. Profesorul dr. Mircea Lăzărescu, unul din contemporanii apropiați de Eduard Pamfil, i-a cinstit memoria prin vorbe alese, preluate și rostogolite de Daniel Vighi între cei așezați la umbra rafturilor cu cărți, mulți dintre ei creatori de bine și frumos sau oameni simpli, mici, bolnavi, trăitori ai zilelor acestea în care se surpă sistemul de valori și amenință să îngroape operele unor oameni cum a fost cel invocat cu această ocazie. Năpădiți de zgomotul strident al traficului mecanic, de sirenele iritante ale ambulanțelor, de vâltoarea revărsată a celor care aleargă după bani, de sutele de farmacii și zecile de biserici noi, de hoția legiferată, impostura, minciuna, viața ni se arată ca un purgatoriu. 

Înclin să cred că Eduard Pamfil, cel care a creat psihologia antropologică românească și psihiatria universitară timișoreană, om al cărui exemplu a adunat într-o seară de joi, 13 iulie, într-o librărie și o biserică niște visători resemnați, ne-ar fi îndemnat și încurajat să sperăm și să ne bucurăm că suntem.

Mimo OBRADOV