Ceea ce era cândva, în marile orașe ale țării, considerat nereal, exagerat, ambițios, iluzoriu, s-a transformat din 1996 încoace nu numai în realitate ci chiar într-o tradiție care pune România pe harta culturală a lumii. Nu s-a înfăptuit minunea în vreo urbe cu pretenții de centru radiant sau capitală culturală ci într-un sat de munte semiizolat și aproape părăsit la începutul anilor ’90, când întemeietorii vetrei, Pemii colonizați din Bohemia, au părăsit locul și s-au dus ascultând ecoul chemării străbunilor într-o țară mare proaspăt eliberată de ziduri. Totul a început datorită reîntâlnirii unor vechi prieteni care au animat cu două-trei decenii în urmă scena de jazz din Timișoara pe care au părăsit-o când au realizat că exprimarea liberă, chiar și printr-o muzică fără cuvinte dar cu mesaj, într-o țară condusă de un regim totalitar, este o iluzie deșartă. S-au adunat într-o șură din Brebu Nou și-au pus de un jam session. A fost atât de bine încât anul următor, în 1997, au repetat isprava în satul învecinat, la Gărâna, în cadrul mai organizat al curții hanului de la răscruce. Așa s-a născut festivalul! De la bun început a fost internațional căci timișoreni fiind, inițiatorii trăiau acum în țări diferite. Dar povestea asta o știți foarte bine așa cum știți și care sunt motivele care au rostogolit mai la vale sămânța unui gest spontan și au transformat-o într-un fruct irezistibil, să nu zic vrăjit. Dacă ai mușcat odată din el, greu poți uita senzația. Gusturile, aromele, mirosurile ce amalgamează esențele însuflețirilor ce populează Dealul Lupilor - Wolfsberg timp de doar câteva zile pe an continuă să te bântuie. Cuburi de ziuă tind să devină veșnicii personale, prin șlefuirea sunetelor rotunjite asemenea buștenilor culcați în fața scenei. Îmi vin în gând cuvintele cântate cu o resemnată speranță de un cantautor cu destin tragic: Aici la noi, pe acest pămînt/oameni buni au fost, oameni buni mai sînt. Unul din acești oameni buni și-a urmat cu obstinație visul. Tenacitatea, încrederea în sine și în alți oameni buni (mă refer la muzicieni în primul rând), priceperea, uneori chiar și sacrificiul și alte câteva calități, l-au ajutat să-și vadă dorința împlinită. Pe scena de la Gărâna au cântat modelatorii de vibrații ce ating sufletele a milioane de oameni răspândiți pe toate continentele. Gărâna nu e guarana dar, la fel ca miraculoasa plantă exotică, te ridică, te face să simți altfel pădurea, panta, cerul...  îți crează senzația că cerul e atât de aproape, că stelele sunt jos, că le poți simți miresmele ciudate; muzica depărtărilor imaginate este deodată atât de ușor de atins. Telescopul care face toate aceste trăiri posibile are și un nume: Marius Giura. El ne prilejuiește în fiecare an, în iulie, ocazia să privim, să ascultăm, să simțim unic. Fiecare inspir și expir este irepetabil așa cum sunt concertele susținute de cometele și stelele pe care ni le apropie. În timpul mirajului doar stă deoparte și trage din țigară. De aceea îl înțeleg când răspunde magistral la întrebarea cum ar defini acest eveniment:  Este singurul festival la care aș vrea să fiu spectator (în interviul acordat platformei LIFE.ro). Cu astfel de trăiri faima Festivalului a crescut an de an nu atât datorită promovării mediatice ci, mai ales, pentru că cei care au trăit momente magice acolo au încercat în fel și chip să le povestească, să le transmită oamenilor dragi, celor cu care au bucuria de a trăi și împărtăși. Așa ceva este aroape imposibil. Poate doar artiștii fotografi reușesc să surprindă niște momente, frame-uri unice care însă redau doar parțial atmosfera locului în care se cântă și se ascultă jazz. Dacă nu vii acolo și nu trăiești în armonie cu ceilalți, cu natura, cu muzica, nu poți fii inițiat, oricât de mult ți-ai dori asta. Acest curs nu se face prin corespondență. Povestea asta îmi creează în minte imaginea unui bulgăre de zăpadă amprentat care, rostogolindu-se mai la vale, stârnește lavina... doar că, în acest caz, mișcarea învinge gravitația! Pare incredibil? Așa e. Ne rostogolim în ascensiune cu dorința de a cădea înspre culmile sublimului.

Informații referitoare la programul și accesul la Festivalul internațional de jazz Gărâna 2017 găsiți pe site-ul  www.garana-jazz.ro     

Mimo OBRADOV