Volumul editat la „RAO”, poate fi considerat ca făcând parte din rândul cărților ce întregesc biblioteca istorică a tuturor celor care doresc să citească interviuri, povești de viață rostite chiar de intervievat. Despre un astfel de volum este vorba în cele ce urmează. Cartea, „Despre cultura de ieri și românii de azi”, cuprinde convorbiri, dialoguri între doi istorici ce provin din generații diferite, dr. Narcis Dorin Ion și academician dr. Răzvan Theodorescu.  

Volumul a fost lansat în Sala Baroc a Muzeului de Artă din Timișoara, în prezența celor doi protagoniști care au binevoit a lăsa viitorimii, în paginile acestei cărți, o fărâmă din lumea domniilor lor, în prezența directorului editurii „RAO”, Ovidiu Enculescu, momentul fiind moderat de prof. univ. dr. Victor Neumann, manager-ul Muzeului de Artă Timișoara. 

Volumul a apărut, într-un tiraj de 2.000 exemplare, la Editura „RAO” din București, editură privată, una din marile edituri ale României de astăzi, editură ce are, până acum, contracte cu edituri germane, italiene, engleze, americane și, în ultima perioadă, cu cele chineze.

Editura „RAO” a distribuit pe rafturile librăriilor din țară, peste 10.000 de volume, în rândul cititorilor acestora regăsindu-se toate vârstele. În paginile cărților editurii se poate citi literatură (clasică, polițistă etc.), istorie, artă, memorii, biografii sau autobiografii etc.  

Lansarea cărții, „Despre cultura de ieri și românii de azi”, a avut parte, pe lângă discursurile de prezentare, de câteva înălțătoare momente de muzică clasică, interpretate la pian de, lect. univ. dr. Marcela Costea, tânăra soprană, master anul I, Paula Moldovan și prof. univ. dr. Marius Manyov (bas). Sala Baroc a Muzeului a răsunat de muzica lui Bach, Debussy, Mozart, bas-ul Manyov încheind momentul muzical cu lied-ul „Codrule codruțule...”, muzica, Aurel Eliade, versurile, Mihail Eminescu.

Despre cartea lansată la Timișoara, dr. Răzvan Theodorescu, istoric și critic de artă, a mărturisit următoarele, în discursul susținut cu această ocazie, în Sala Baroc a Muzeului de Artă: „Mărturia mea din această carte este o mărturie de om bătrân, sigur, în care își povestește prieteniile, care vorbește, critic, de unii contemporani. Este o carte care cuprinde adevăruri. Unora, le vor spune ceva, altora, nu le vor place, așa cum, poate, eu spun ceva unora, iar alții nu mă plac. Important este că, e o carte construită cu inteligență de Narcis Dorin Ion, publicată cu mult bun gust de Ovidiu Enculescu și tratată de mine ca un breviar de viață (am 78 de ani acuma, dar aici încep cu amintirile mele de pe la 5, 6 ani)”.

Volumul  „Despre cultura de ieri și românii de azi”, poate fi grupată în două părți. În partea întâi, prof. Theodorescu vorbește despre relațiile sale prietenești, dar și despre relațiile sale mai tensionate cu prietenii, cu cunoștințele, cu cei cu care s-a afirmat împreună în domeniul istoriei, în domeniul istoriografiei, al istoriei artelor și cum anume îi definește pe fiecare. Academicianul Răzvan Theodorescu a realizat câte o caracterizare (mai scurtă sau mai lungă), fiecărui apropiat al domniei sale. 

În partea a doua, volumul prezintă activitatea politică a prof. Răzvan Theodorescu, activitatea depusă în funcția de director al TvR, la Ministerul Culturii (unde a fost ministru) etc. 

Despre cartea lansată, prof. univ. dr. Victor Neumann, manager-ul Muzeului de Artă, a rostit:  „Este o carte pe care o recomand tuturor, pentru că îmbină, pe de o parte, elementele de biografie cu acelea de știință, preocuparea legată de știința istorică, dar și de arte. Foarte multe referințe la arte, la oamenii care au lucrat în domeniul istoriografiei alături de academicianul Răzvan Theodorescu, la prietenii domniei sale, cum ar fi cazul lui Vlad Georgescu, sau al lui Florin Constantiniu, dar mai ales (la referințe) la profesorii, la mentorii pe care i-a avut, printre care Ion Frunzetti este la loc de cinste. E un portret remarcabil al lui Ion Frunzetti, pe care-l consideră genial în moralitatea pe care a avut-o. O altă figură deosebită pe care o găsim în această carte este Emil Condurachi, pe care l-a însoțit și de la care a învățat și, cu care s-a interferat de-a lungul deceniilor. Cartea e scrisă foarte bine, e un ritm alert. E o carte pentru care îl invidiez pe intervievator, în primul rând, dar, desigur, îl laud și-l admir pe academicianul Theodorescu care răspunde atât de elegant și niciodată cu ură sau părtinire, chiar și atunci când în carte transpare că unii i-au adresat injurii pentru activitatea domniei sale, politică, sau pentru orientarea de stânga pe care a avut-o”.

Prezent în Sala Baroc a Muzeului de Artă din Timișoara, directorul editurii „RAO”, Ovidiu Enculescu, a prezentat astfel cartea, „... dialog între doi istorici, sigur, vorbim despre un academician, despre un profesor de mare anvergură, prof. Răzvan Theodorescu, dar, și mai tânărul, hai să-i spun, discipolul domniei sale, Narcis Dorin Ion, care s-au întreținut, sau ne-au întreținut și ne oferă nouă câteva pagini și câteva fragmente de istorie trăită, pentru că în ultimă instanță, profesorul și academicianul Răzvan Teodorescu a trăit aici, s-a impus aici, ca personalitate și, ne place sau nu ne place, și-a pus amprenta prin tot ceea ce a făcut, asupra vieții noastre, fie din poziția de președinte-director general al radioteleviziunii române, în primii ani post-revoluționari, fie din poziția de ministru al culturii”.

În cuvântul rostit cu ocazia lansării volumului, dr. Narcis Dorin Ion, a rostit cuvinte de apreciere pentru instituția în care a poposit: „Sunt încântat să văd că acest Palat Baroc a fost restaurat și este o emblemă culturală, nu numai a Timișoarei, ci și a României”, după care a vorbit astfel despre cartea lansată: „Este o carte care merge în contiuarea unui proiect personal al meu. Începută în urmă cu doi ani, dar începută, cumva, concomitent cu altă serie de interviuri, cu domnul Academician Dan Berindei. E o carte care activează. Dialogurile au fost construite firesc, într-un mod care să redea biografia domnului Academician Răzvan Theodorescu, cronologic, dar, fiind vorba de un dialog, veți întâlni reveniri, adăugiri, completări și, sunt de fapt mai mult decât ai putea spune într-o carte de memorii, unde, cumva, te autocenzurezi. E o carte frumos editată, și aici vreau să-i mulțumesc domnului Ovidiu Enculescu, că a avut încredere în întreprinderea noastră. Pentru mine a fost o onoare și un privilegiu că am putut să provoc acest dialog”.

Volumul „Despre cultura de ieri și românii de azi. Convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu”, prezintă pe coperta întâi, o fotografie din centrul Bucureștiul istoric. Fotografia redă o clădire din anul 1.900, reflectată în oglinzile unei bănci contemporane, prin această imagine sugerându-se foarte bine deformarea trecutului, a istoriei, în prezent, dar, totodată se arată cum, avariția și nepăsarea unor zise elite, pentru artă, pentru îngrijirea monumentelor declarate ca făcând parte din patrimoniul național, se degradează, își pierd veridicitatea fizică.  

Bătrânul istoric, Academician dr. Răzvan Theodorescu, a încheiat seria discursurilor, începându-și momentul oratoric prin a comunica distinsului publicului invitat în Sala Baroc a Muzeului de Artă, pentru lansarea volumului că, se simte bine, ca întotdeauna, la Timișoara, continuând să-și amintească prezențele domniei sale, de-a lungul timpului, în Banat, pentru cercetare istorică, după care a rostit: „Sunt aicea între oameni de curaj, mai tineri decât mine, pentru că eu nefiind o persoană foarte maleabilă, foarte simpatică, spunându-mi întotdeauna opiniile, prin forța lucrurilor, nu am numai prieteni. Eu sunt, într-adevăr, poate, un amestec și-un paradox, dintr-o familie din marea burghezie, dar care socialmente venea din țărani răzeși din secolul XVIII, de pe Valea Siretului, din țărani liberi, din Săliștea Imperiului Austriac, care veneau în Moldova, erau trimiși să studieze la Viena artele și reveneau zugravi complecși în timpul Regulamentului Organic, din actori francezi care se pripășiseră în secolul XIX cu niște trupe ale lor, iarăși prin părțile Moldovei, din sârbi, veniți cu Miloš Obrenović, peste Dunăre, în părțile Munteniei, ba chiar și din baroni austrieci care se ocupau cu comerțul cu moldovenii mei. Sunt un amestec care, probabil că, genetic, m-au ajutat, pentru că-n toate cercetările mele, de istoria culturii, de istoria artei, m-am oprit asupra zonelor mozaicate, amestecate”.

Odată cu încheierea ultimului moment muzical al evenimentului, invitații au participat la sesiunea de autografe. 

Cornel Seracin