Punk's not dead! Și nici Rock la Mureș! Un festival care, nemaiținându-se de aproape zece ani, a intrat, cumva, în legendă, revine în 2017 cu o trupă legendară care a mai fost în România tot la Rock la Mureș: The Exploited.

 

Amintiri din 2006

 

Nu mai țin minte exact a câta ediție a festivalului a fost. Rock la Mureș era, orcium, un „must go”. Două-trei zile pe malul Mureșului, la Periam Port, muzică – cât cuprinde, băutură, distracție, baie în timpul zilei – cam ăsta era programul în fiecare an, la început de iulie, pentru rockerimea locală. Și nu numai.

Acea ediție a fost, însă, una pe care o așteptam mai ceva decât am așteptat vreodată să merg la un festival. Nu de alta, dar capul de afiș era The Exploited – legendara trupă britanică (scoțiană, mai precis) care îmi marcase tinerețea, și al căror prim album – „Punk's Not Dead!”, 1981 – a generat sloganul mișcării punk din întreaga lume. Aveam, cumva, șansa de a vedea pe viu o fărâmă de istorie, de a trăi un moment pe care nu am avut șansa să-l trăiesc într-o adolescență rebelă. Număram zilele până la momentul zero, cel în care mă vedeam stând în primul rând din fața scenei pe care cântau unii dintre idolii perioadei mele mult mai tinere.

Eram proaspăt angajat, pe atunci, la Primăria Municipiului Timișoara. Purtător de cuvânt. Și, neavând foarte multă vechime în meserie, eram în perioada în care îmi imaginam că pentru a fi purtător de cuvânt este imperios necesar să mergi la instituție îmbrăcat la patru ace – sacou, cravată și așa mai departe. 

Așa eram îmbrăcat și în ziua concertului The Exploited. Teoretic, aveam timp – vinerea era zi scurtă, puteam să merg acasă să mă schimb într-o ținută mai adecvată înainte de a porni spre Periam. Dar știți cum este aia cu nefăcuta... nu mai știu ce a intervenit – au trecut, totuși, vreo 11 ani de atunci – și a trebuit să rămân în primărie. Mult. Mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Așa că abia pe la șapte seara am reușit să pornesc spre Periam, cu o gașcă nerăbdătoare, care stătea după mine, și un Oscar la volan despre care nu pot să spun cu ce viteză a condus până acolo ca nu cumva să ratez concertul. De schimbat – nici vorbă, am ajuns la concert îmbrăcat frumos, la costum și cravată. 

După o bere – poate două, de acomodare, m-am luat și m-am dus acolo unde visam să ajung: în primul rând din fața scenei. Unde, mai cu împins din coate, mai cu înjurături, mai cu altele mai nasoale am și ajuns, cu tot cu sacoul și cravata mea. Restul publicului, regulamentar: creste, blugi rupți și murdari, ace de siguranță băgate în diverse părți ale corpului ș.a.m.d. Wattie Buchan urcă pe scenă, toată lumea în delir, ia omul o gură de bere și trage o flegmă spre public care în proporție de 95% ajunge pe costumul meu. Sau, cel puțin, aceasta a fost impresia mea atunci. După care începe ploaia de scuipați: publicul spre cei de la Exploited, cei de la Exploited spre public. Înghesuiala era mare, eram prins în primul rând, în mijlocul potopului, fără cale de scăpare. Asta a fost. Dar concertul a fost, trebuie să recunosc, super.

La final, și transpirat, și obosit, și surescitat, reușesc să mă alătur găștii cu care eram. „Ieeecsss!!!”, a fost reacția pe care o rețin și acum. De înțeles, de altfel – eram tot o flegmă. Nu eram singurul așa – dar eram singurul la costum și cravată.

 

The Exploited, din nou

 

Poate că introducerea a fost cam lungă, dar merita povestită. Asta deoarece, după o pauză de vreo nouă ani, Rock la Mureș revine. Cu cea de a opta ediție. Și care pe cine credeți că-i va avea ca headlineri? Doamnelor și domnilor... legendarii The Exploited!

Pe scurt, povestea este așa: primarul comunei Periam, Cornel Dumitraș, l-a căutat pe Helmut Jost – cel de al cărui nume se leagă întreg festivalul „Rock la Mureș”. „Nu vrei să mai facem festivalul ăla?”, l-a întrebat. „Hmmm....” – mă gândesc că i-a zis Helmut. După care au urmat discuții, negocieri, chestiuni administrative puțin importante pentru public dar esențiale pentru festival și rezultatul a fost: Rock la Mureș se întoarce!

Anul revenirii va fi cel în care Rock la Mureș dorește și să se transforme într-un festival adevărat – adică, să fie mai mult festival decât chef. Două zile numai (16-17 iunie), dar trei scene, dintre care nu va exista o „main stage” – cumva, toate vor fi „main”. Cazare – ca la Mureș, cine vrea să meargă, merge cu cortul în camping, pentru experiența de festival completă. Vor fi și evenimente sportive, vor fi și alte surprize, așa cum îi cade bine unui open-air de anvergură. Trupe: foarte multe, și din țară, și din afară. Anunțați deocamdată: The Exploited (yeah!), Implant Pentru Refuz (buni ca și cap de afiș oriunde) și Jamaram (trupă nemțească și nu prea, cu mulți sud-americani în componență, funcționează ca un fel de circ și cântă tot ce vreți – rock, punk, ska, latino, pop, balkan beats, afrobeat, reggae, dub – cu 12 oameni pe scenă, într-un cocktail exploziv de neratat).

Cam asta știm deocamdată. În rest, eu îmi pregătesc pelerina de ploaie. Nu de alta, dar vreau să stau din nou în primul rând.

Flavius BONCEA