Chiar dacă a devenit o practică obișnuită în rândul formațiilor rock titrate de a-și despuia muzica de blana aspră a decibelilor și efectelor electroșocante și a ieși în fața publicului fără trucuri și fără ...perdea între instrumente și PA, aceasta rămâne în continuare o provocare serioasă, un fel de test. Oamenii fără fetze și-au dat jos glugile și-n atmosfera intimă a clubului, în interior, și-au etalat, simplu și greu, cântecele care au rezistat de atâția ani creând din numele și muzica IPR un reper al atitudinii exprimate convingător, cu texte directe dar nu vulgare, asociate cu acompaniamentul sonor care marchează universul vârstei rebeliunii de mai bine de cinci decenii: rock. Centrul de greutate s-a mutat, în condițiile unui concert unplugged, de pe sunetul chitarelor electrice pe voce și ritm. Octavian Horvath - Vita a demonstrat, nu fără eforturi remarcabile, că este un vocalist care duce fără să se ducă, seduce fără s-o apuce pe căi lăturalnice și țintește direct în suflet.

Bazat în mare parte (4 piese) pe cel mai penetrant album din cariera IPR, Oameni fără fetze, acest nou puseu discografic, al doilea cu eticheta Viniloteca, confirmă maturitatea formației. Fără armurile de luptă, cântecele se înfățișează ca niște creații, dacă nu noi, sigur redescoperite, cu valențe și calități noi. În ciuda lipsei elementelor agresive menite să convingă asemenea unor lovituri puternice în porțile percepției, persuasiunea rezistă, chiar persistă sublimată de rafinamentul interpretării, de vibrația molipsitoare a liniilor melodice (Apus, Sidef...). Impresionează și căldura comunicării într-un spațiu limitat dar încărcat de dorința de a face bine într-o lume tot mai bolnavă de materialism (neștiințific). Nu, nu putem schimba nimic dacă nu ne schimbăm noi. Mentalitatea este greu de urnit dar poate fi influențată, subconștientul poate resurfasa în timp. Dacă stratul de bază, cel din underground, filamentul de sub scoarță pălpâie și transmite impulsurile spre suprafață odată cu muzica vor izvorî și mesajul, atitudinea, voința.

Implant Pentru Refuz este un grup care acționează asemenea unui organism. Dacă acesta se contopește cu trupul comun al receptorilor scopul este scuzat de mijloacele reduse ale exprimării acustice nespecifice identității sonore a formației.  Cei patru instrumentiști - Freaky, Meshu, Pishty, Hera, au reușit, împreună cu Vita, în condițiile unui concert unplugged, să creeze o dinamică impresionantă și să atingă o intensitate greu de bănuit. Contribuția adusă de Lelia Nicolaiciuc (voce în piesa Apus) și Gabriel Almași (theremin în aceeași baladă) și cea a publicului care a cântat atât de dedicat versurile cântecului Sidef a conferit o strălucire nouă dar atât de naturală unor creații de care mulți n-ar îndrăzni să se mai atingă pentru a nu le umbri perfecțiunea. Ai senzația că notele, cuvintele sunt ca niște scântei, că din instrumente și din trupuri se ridică un abur electrizant, iar muzica devine atotcuprinzătoare.

Un element semnificativ al acestui disc este efectul imediat. La prima audiție ai impresia că piesele îi depășesc pe interpreți, că lipsește ceva (doar este evident ce!), că soundul specific al trupei nu suportă prea bine acest regim de austeritate, lipsit de forța conferită de watts. La următoarele ascultări, pe scheletul cântecelor, crește carnea iar trupul muzicii devine viguros, eficient, cuceritor. Nu este totul perfect (ca în refrenul celor de la Timpuri Noi), nici n-ar fi bine să fie așa dar albumul ACUSTIC {LIVE@UNIRII5}, lansat doar în variantă digitală, pe CD, demonstrează că locomotiva electrică IPR poate funcționa foarte bine și cu aburi.                       Mimo OBRADOV