Sunt două luni de când profesorii și elevii s-au văzut nevoiți să se adapteze la metodele de predare și învățare online. Tranziția a reprezentat o provocare din multe puncte de vedere.

S-au făcut eforturi de ambele părți, dar despre dificultăți și rezultate aflăm chiar de la profesorii din Timișoara.

 

În mod clar sistemul nostru educațional nu era pregătit. Mulți elevi dar și profesori nu cunosc aplicațiile, a trebuit să învățăm mult din mers. Ar fi trebuit luate niște măsuri la nivel național pentru echiparea tuturor elevilor cu accesoriile corespunzătoare, dar și cu tutoriale pentru a folosi diverse platforme (acestea s-au realizat doar pentru profesori).

La școala unde predau eu, copiii au resursele necesare, dar situația nu este la fel de fericită la nivel de țară.

Printre minusuri se mai numără barierele din comunicare, lipsa interacțiunii cu elevii, îngreunarea verificării dacă sunt toți elevii sunt atenți și predarea unei lecții, care în online ia mai mult timp decât în mod normal.

Dar sunt și aspecte pozitive, cum ar fi centralizarea automată a unei situații cu temele de casă pe platformele online, spune L., un profesor din Timișoara. 

 

E greu, dar am descoperit că se poate, că sunt instrumente grozave la îndemâna noastră. Viața te pune în situația de a învăța, a te reinventa, iar asta e întotdeauna un plus. E revigorant să descoperi ceea ce, fără această situație limită, ar fi rămas doar o metodă pentru sistemele de învățământ mai modernizate decât al nostru. Sigur că trebuie să ardem etapele, ceea ce presupune un efort mai mare, dar astfel ajungem să ne sincronizam cu secolul în care trăim. 

Eu am crezut că n-o să pricep nimic când am început să lucrez cu platforma, că va fi foarte complicat. Nu e! Cu un tutorial de zece minute am reușit a doua zi să încarc materiale, să dau feedback etc. În fiecare zi învăț ceva  nou. Dar stau ore întregi căutând materiale pe net, producând materiale în documente care să poată fi deschise și completate de copii.

Pe de altă parte, se pierde conexiunea umană reală între oameni, dispare suflul vital pe care îl aduce relația apropiată de la clasă, de care e nevoie în special la cei mici, a adăugat I., o profesoară din Timișoara.

„Există cazuri în care elevii absentează”

În ceea ce privește prezența, atenția la oră sau ritmul de învățare al elevilor, profesorii și-au dezvoltat un mod propriu de a depăși dificultățile. Programa de anul acesta nu va putea fi parcursă în totalitate, însă va fi reluată în noul an școlar. 

Există cazuri în care elevii absentează (se pot invoca adeseori scuze tehnologice). Dacă devine o regulă, anunț părinții. Eu înregistrez orele și le pun pe Google drive pentru cei care nu au putut fi prezenți. O altă problemă este prezența doar pe hârtie, adică elevi care își închid camera și microfonul și nu sunt atenți la oră. Încerc să îi numesc prin rotație cât mai des, pentru a mă asigura că sunt prezenți. Învățământul online presupune multă seriozitate din partea lor și din păcate este mai greu de tras de cei care nu-și dau interesul în acest format. Consider că această perioadă poate fi văzută și ca o șansă ca elevii să se responsabilizeze mai mult, să devină autonomi și să își asume consecințele propriilor acțiuni.

Ritmul predării online este mai mic, deci nu voi parcurge toată programa (dar mai mult decât era prevăzut până în 11 martie). Ministerul a asigurat că recuperarea materiei de după 11 martie va fi inclusă în programa anului școlar viitor, deci nu-mi fac griji că aceasta se va pierde, a mai precizat L. 

 

Cu materia e greu. Pentru că tot ce presupune predare se bazează acum mai mult pe învățarea elevului. Iar aici, ca în clasă, unii sunt motivați, încurajați de familie, alții nu. E mai ușor să îi pierzi pe cei nemotivați. Apoi, nu toți au instrumentele necesare să intre pe internet. Rezultatele se vor vedea și aici în timp.

La clasele mari e mai ușor, ei au deja deprinderea de a învăța, le trimit materiale și învață singuri.

Profesorii lucrează chiar mai mult decât înainte. Pentru unii e foarte greu, dar toată admirația. Învățătoarea de la a IV-a are peste 60 de ani, s-a pornit greu, dar a învățat să lucreze cu Google Meet și a reușit să ardă niște etape istorice!

Bineînțeles că părinții cu mintea odihnită și experți în educație stau în continuare la pândă să vadă unde greșești, cum ar putea să te mai pună la zid pentru eșecul propriu în educarea odraslelor, însă cei care au încredere cred că sunt mai câștigați, a concluzionat I. 

 

Ioana NICOLESCU