† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace
de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare.


„Acesta este Dumnezeul nostru (…),
pe pământ S-a arătat și cu oamenii
împreună a locuit”. (Baruh 3, 36-38)

                                                                                                      Iubiţi fraţi și surori în Domnul,

Purtați fiind pe aripile colindelor noastre românești, am ajuns azi la Betleem. Și acolo, într-o peșteră, Îl vedem stând pe tron pe Fiul lui Dumnezeu. Ieslea a fost cel mai strălucitor tron de pe pământ, pe care a șezut Fiul lui Dumnezeu. Hristos a venit aici, pe pământ, să-Și ia înapoi Împărăția pe care Satan încerca de mii de ani să o stăpânească.
Oare în univers nu mai erau atâtea planete cu stânci aspre, așa cum, în mare parte, era Țara lui Israel?! De ce pământul?! Pentru că aici era comoara lui Dumnezeu: omul.
Hristos a venit să-l caute pe om până în adâncul pământului, dar Îl vom vedea pe Fiul lui Dumnezeu coborând și până în adâncul iadului să-l ridice pe Adam.
Ce comoară scumpă este omul! Tatăl îl răscumpără pe om prin Jertfa Fiului Său: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Înlăcrimatul Dumnezeu Își trimite Fiul în univers să-I găsească neprețuita comoară pierdută. Și unde o caută Fiul lui Dumnezeu?! Într-o peșteră, în întuneric.
Acolo l-a găsit pe om. Așa cum vântul nu are tihnă, tot așa nici omul nu va avea tihnă până nu se întoarce la Dumnezeu.
Aici, în Peștera din Betleem, s-au întâlnit: Cerul cu pământul, Fiul lui Dumnezeu cu omul, comoara lui Dumnezeu. Îngerii coboară și ei din înaltul cerului să se bucure că Fiul lui Dumnezeu a găsit drahma cea pierdută (cf. Luca 15, 8-10). Îngerii s-au bucurat împreună cu păstorii că Lumina le-a răsărit oamenilor aici, în adâncul pământului, în adâncul căderii omului.
Care era oare starea sufletească a Fecioarei Maria și a Dreptului Iosif în acel moment astral din istoria mântuirii noastre? Doi pământeni care nu au avut loc printre oameni, ci i-a primit o peșteră rece. Bucurie, uimire și tristețe, aceste stări o vor însoți pe Fecioara Maria cât va trăi pe pământ, fiind alături de Hristos în Egipt, pe Golgota, dar și pe Eleonul bucuriei, la Înălțarea Lui la Cer.
Faptul că a trebuit să fugă în Egipt cu Pruncul arată că Iisus Hristos n-a venit să caute doar un popor, cel al lui Israel, ci toate neamurile. Prin Întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu devine Comoara noastră, Comoara Cea de Sus, pe care o căutăm azi noi, cei ce credem în Preasfânta Treime Dumnezeu. Prin Botez devenim căutătorii Celui de Sus, adică ai lui Hristos. Fericit va fi omul care, în această viață pământească, va afla Comoara Cea de Sus.
Te întreb, iubite frate: Ai început să-L cauți pe Hristos? L-ai găsit pe Hristos? Vei zice: Dar unde să-L caut? Pe calea Crucii, a sfințeniei, pe cărarea Bisericii, iar nu pe calea desfătării și a păcatului. Hristos este printre cei răniți de păcate, printre cei aflați în suferință, printre cei flămânzi, printre cei care acum, în plină iarnă, n-au niciun adăpost. Căci viața nu poate fi mințită.


Iubiți credincioși,


Prin harul Duhului Sfânt marele Profet Isaia ne-a lăsat această mărturie despre Cel ce va veni să ne caute astăzi: „Un Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5).
O, alesule al lui Dumnezeu Profet Isaia, ție ți-a descoperit Dumnezeu aceste cuvinte cu aproape opt sute de ani înainte de momentul binecuvântat din istoria mântuirii neamului omenesc! Prin harul Duhului Sfânt ai ajuns la Betleem înaintea noastră și te-ai bucurat în Duhul de vederea Pruncului, a Domnului păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Câtă bucurie a fost în sufletul Profetului când a văzut de Sus plinirea cuvintelor vestite de el prin harul Duhului Sfânt! Și pe noi ne mângâie Dumnezeu la fiecare Sfântă Liturghie, când Îl vedem pe Fiul Său, Hristos, în stare de jertfă pentru noi. Fiul lui Dumnezeu ne caută și azi, iar apoi ne hrănește cu Pâinea Vieții, cu Însuși Trupul și cu Însuși Sângele Său. Iată cu ce ne hrănește Dumnezeu pe noi, cei răniți de păcate, pentru a ne putea ridica și a continua drumul spre Cer, spre Împărăția Tatălui!
Să facem și noi o cărare printre stele și să ajungem la Dumnezeu.
Azi este „la plinirea vremii” (cf. Gal 4, 4), dar și împlinirea cuvintelor rostite prin harul Duhului Sfânt de către Profetul Isaia. Această zi a așteptat-o Profetul Isaia și a așteptat-o Adam. O așteptăm și noi în fiecare an, să-L întâlnim pe Hristos Prunc și să ne închinăm Lui în Peștera din Betleem. Au venit de Sus îngerii cu o cântare sfântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună-voire” (Luca 2, 14). Au venit păstorii, dar au venit și magii conduși de stea, din Orient, și astfel s-au împlinit cuvintele psalmistului: „Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului” (Ps. 21, 31). Magii s-au întors în țara lor, unde au dus Vestea cea bună de la plinirea vremii și a revărsării darului de Sus pe pământ. Iată și magii, de departe venind, au găsit Comoara Cea de Sus într-o peșteră din Betleem.
Azi, și noi, prin credință și prin Sfânta Liturghie, am ajuns la Betleem. Și suntem convinși că: „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” (Troparul Maicii Domnului, glasul al IV-lea), taina cea ascunsă din veacuri și din neamuri (cf. Col. 1, 26), ni se descoperă odată cu Nașterea Pruncului Iisus. În Peșteră, care acum devine palat pentru Împăratul Hristos, ne primesc și pe noi Maica Domnului și Dreptul Iosif, ca odinioară pe îngeri, pe blânzii păstori și pe magii înțelepți. Fecioara Maria ne arată Comoara Cea de Sus, pe care i-a încredințat-o Dumnezeu Tatăl.
O, ce mare taină! Dumnezeu i-a încredințat Sfintei Fecioare Maria să-L crească aici și să-L ocrotească pe Pruncul Iisus, pe Fiul Său Întrupat, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Este cutremurător și fascinant să vezi cum Dumnezeu Tatăl Își încredințează Fiul unei Fecioare, iar nu unui înger. Cât de tânără era Fecioara față de un înger! Însă, acolo unde Dumnezeu revarsă har, se biruie rânduiala firii. Iată lucrarea lui Dumnezeu săvârșită printr-o Fecioară, cea mai aleasă dintre fecioare, care va deveni mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii.
Iubite tinere fecioare ale neamului nostru românesc, Dumnezeu dorește să vă încredințeze și vouă nașterea și creșterea unor copii sfinți. Sunteți pregătite, iubite fecioare românce, să purtați pe ale voastre brațe fiii sfinți ai neamului nostru românesc, sfinți români? Priviți la istoria neamului nostru, câte mame au crescut pe ale lor brațe sfinți, martiri, eroi, bărbați făuritori de neam și țară!
Nu pe altcineva așteptă Dumnezeu să-i încredințeze nașterea și creșterea pruncilor, ci pe voi.
Întindeți azi ale voastre binecuvântate brațe spre Cer și veți primi dar și har să vă învredniciți să fiți mame de sfinți români.

Drept-măritori creștini,

Vechiul Testament ne redă profeții despre venirea lui Mesia, dar și marea așteptare a omului pentru a fi izbăvit din latura și din umbra morții (cf. Isaia 9, 1). Nădejdea venirii lui Mesia o vedem dată de Dumnezeu chiar la început, în Cartea Facerii: „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; Acesta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Fac. 3, 15).
Omul a nădăjduit că va veni timpul când se va împăca pe veșnicie cu Dumnezeu și Cineva îi va restaura pe Adam și pe fiii lui. Profetul Ieremia ne spune: „Adu-Ți aminte, Doamne, și nu strica legământul Tău cu noi” (Ieremia 14, 21).
Evanghelia este icoana tuturor adevărurilor, este o mărturie deplină a acestei așteptări mereu vii, iar Sfântul Apostol Pavel le spune evreilor că Vechiul Testament este umbra bunurilor viitoare (Evrei 10, 1).
Iată cum i-a pregătit Dumnezeu pe oameni pentru venirea în lume a Fiului Său: printr-o prezență personală, prin Întruparea și Nașterea din Fecioara Maria.
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Timotei, spune: „Mare este taina dreptei credințe. Dumnezeu S-a arătat în trup” (I Timotei 3, 16).
Mântuirea noastră a fost săvârșită de Fiul lui Dumnezeu Întrupat, de Dumnezeu-Omul. Prin Întrupare Fiul lui Dumnezeu face deosebirea între ce este pieritor și ce este nemuritor, chemând sufletele noastre la desăvârșire (cf. Matei 5, 48) și ne cere, așa cum spune Apostolul Pavel, să ne îmbrăcăm în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia adevărului (cf. Efeseni 4, 24). Biserica noastră strămoșească este stâlpul și temelia adevărului (cf. I Timotei 3, 15). În sânul Bisericii, în Casa lui Dumnezeu, se cuvine să se nască și să crească fiii neamului nostru românesc.
Sfântul Simeon Noul Teolog învăță că fiecare dintre noi, creștinii, naștem pe Hristos prin credință, însă duhovnicește. Prin Botez și apoi prin Pocăință și prin Împărtășanie El strălucește în inimile noastre, iar noi păstrăm Comoara Aceasta, pe Hristos, în vase de lut (cf. II Corinteni 4, 6-7), adică în firea noastră pământească.
Luând firea noastră pământească Iisus Hristos ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl.
Sfântul Apostol Pavel spune despre Hristos: „El este pacea noastră, El care a făcut din cele două una, surpând peretele cel din mijloc al despărțirii, desființând vrăjmășia în Trupul Său (…), ca întru Sine pe cei doi săi zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea” (Efeseni 2, 14-15).
Pentru revărsarea iubirii lui Dumnezeu în firea noastră S-a întrupat Mântuitorul și, precum Dumnezeu una este (cf. Ioan 17, 21-22), toți să fim una, să ne unească pe toți: unitate în sânul familiei, unitate și frățietate între fiii aceluiași popor. Și astfel să te dăruiești tuturor, așa cum se dăruiește soarele, cum se dăruiesc florile.


Iubiții mei fii duhovnicești,


Fără sfințenia desăvârșită a Sfintei Fecioare Maria nu ar fi fost posibilă Întruparea Fiului lui Dumnezeu și nici îndumnezeirea noastră. De aceea trebuie să o cinstim pe Maica Domnului, cea care a fost fecioară înainte de naștere, fecioară în timpul nașterii și fecioară după naștere. Fecioara Maria a acceptat logodirea cu Bătrânul și Dreptul Iosif, așa cum se logodesc florile cu razele soarelui.


Iubiți frați români,


Am sărbătorit anul acesta Reîntregirea neamului nostru românesc jertfit multe secole pe altarul istoriei. Unitatea este de la Dumnezeu și, pe cât de plăcută Îi este lui Dumnezeu, pe atât de folositoare ne este nouă ca popor creștin: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună (…); că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac” (Ps. 132, 1-3). Dezbinarea este de la diavol, urgisită de Dumnezeu și mult păgubitoare societății noastre românești.
Iubiților, să punem început bun vieții noastre, așa cum ne învață Hristos în Evanghelia Sa, să rămânem neclintiți, tari în credință, milostivi, iubitori de semenii noștri care sunt în grele încercări în viața aceasta.
Să audă Dumnezeu glasul rugăciunii noastre și se să audă și în Cer și în lume că România nu-i o țară mută.
Vă urez ca, Sfintele Sărbători în care am intrat, să vă aducă liniște, sănătate, mulțumire sufletească, mult spor întru toate faptele cele bune.
Hristos Se naște, slăviți-L!
Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!

Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
† Ioan
al Banatului







                                                                                                       Mesajul Excelenţei Sale Iosif Csaba Pál,

                                                                           episcop diecezan romano-catolic de Timişoara, cu ocazia Sfântului Crăciun 2018
Dragi confraţi în preoţie,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

în majoritatea căminelor împodobim în această perioadă pomul de Crăciun și ne strângem în jurul lui, cântăm şi ne rugăm în jurul lui. Ne bucurăm, fiindcă acest pom de Crăciun simbolizează viaţa, adevărata lumină, care a coborât printre noi. De sărbătoarea Crăciunului ni se umple inima de bucurie. Această bucurie poate să aibă mai multe motive, dar în general simţim efectul venirii lui Cristos printre noi. Desigur, am dori ca această bucurie să ne însoţească mai mult timp, nu numai până în clipa în care bradul începe să-şi piardă acele, sau până când crengile se usucă complet. Dar tocmai de aceea a venit El printre noi.
Sfântul Evanghelist Ioan, al cărui simbol este vulturul care zboară la mari inălţimi, când ne dă de veste naşterea Mântuitorului, începe să descrie acest eveniment pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
(....) În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor (Ioan 1, 1-4). Să medităm asupra acestor cuvinte: În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Nu doar că apare o stea luminoasă, minunată la Betleem, iar după scurt timp dispare, ci în Cuvântul lui Dumnezeu era viaţa, în acel cuvânt, care a fost trimis de către Dumnezeu pe pământ, în el este viaţă, şi această viaţă este lumina oamenilor. Mie când îmi luminează? – Mie personal îmi luminează dacă trăiesc această
viaţă. Însă Cuvântul lui Dumnezeu luminează chiar şi dacă eu nu trăiesc viaţa lui Isus, numai că atunci el luminează altora. Eu rămân în întuneric, în mine nu se va naşte lumina.
Este așa ca în cazul bicicletelor vechi: cât timp pedalez, dinamul generează curent şi am lumină în faţa mea. Dacă m-am oprit, am rămas în întuneric. La fel este şi în viaţa noastră creştină. Această lumină şi în general bucuria creştină nu este ca şi ornamentele de Crăciun, care sunt agăţate pe pom din exterior, ci ea izvorăşte din interior, din adâncul sufletului nostru. Prin faptul că încep să trăiesc această Viaţă, mi se umple şi mie viaţa cu lumină.
Cât de frumoasă poate deveni viaţa acelora care se lasă călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu! Ca şi viaţa acelei femei tinere, care în luna noiembrie m-a oprit să-mi povestească: Părinte, eu m-am spovedit la dumneavoastră în ianuarie, iar dumneavoastră m-aţi sfătuit să citesc din Sfânta Scriptură. De atunci citesc în fiecare zi din Sfânta Scriptură, și viaţa mea s-a schimbat. Radia de bucurie. Cumva, dragostea bunului Dumnezeu a atins-o şi această Viaţă a început să pătrundă în viaţa ei. Aşa se întâmplă când lumina izvorăşte din interior, şi nu este cauzată de succese exterioare, de exemplu bradul de Crăciun, dacă este suficient de mare, dacă este împodobit suficient de frumos sau dacă toată lumea a primit cadouri. Nu vom avea o bucurie condiţionată de reuşitele noastre, ci această Viaţă, care a fost adusă pe pământ de către Isus Cristos, va pătrunde în noi.Şi acest fapt ne va umple de bucurie. Dacă încep să trăiesc această Viaţă, pot să privesc cu încredere şi speranţă în viitor. Speranţa mea se naşte din prezenţa lui Dumnezeu. Şi atunci nu voi spune că va fi bine cândva, ci spun că deja acum este foarte bine şi foarte frumos. De ce? - Pentru că sunt cu Dumnezeu, pentru că trăiesc viaţa Lui, pentru că viaţa Lui a pătruns în mine. În aceasta constă binele şi frumosul în viața mea.
„Lumina luminează în întuneric” – spune Sfântul Evanghelist Ioan. Simţim cu toţii întunericul din jurul nostru şi ne dăm seama cât de ameninţător poate fi. De multe ori ne şi îngrijorează. De aceea este deosebit de important pentru noi toţi ca să conștientizăm misiunea pe care am primit-o: Bunul Dumnezeu mi-a dăruit această viaţă, ca să luminez, ca să devin lumină şi să pot călăuzi pe alţii spre această lumină. Conştientizarea acestei misiuni ne va oferi un motiv special de bucurie.
Bucuria mea are un secret: întâlnirea. Această întâlnire nu poate fi „regizată“, nu poate fi forţată. Această întâlnire pur şi simplu se întâmplă. Secretul fericirii mele este întâlnirea mea personală cu Dumnezeu, din această întâlnire trăiesc. Crăciunul nu este un apogeu, ci un început plin de lumină. Isus a venit printre noi, pentru ca de acum înainte să rămână întotdeauna cu noi. De aceea Crăciunul nu înseamnă că fac acum o mulţime de lucruri bune, după care pot să mă opresc, deoarece a trecut sărbătoarea. Dimpotrivă: de Crăciun se poate întâmpla ceva cu viaţa noastră, după care nu mai dorim să ne întoarcem la viaţa de dinainte.
Dumnezeu s-a întrupat, a devenit om. El ne invită. Răspunsul nostru poate fi iubirea. Dar dacă iubim cu adevărat, un zid se prăbuşeşte în jurul inimii noastre şi devenim vulnerabili.
Din această cauză putem pierde foarte mult. Însă dacă nu facem acest lucru, vom rămâne în întuneric, bine protejaţi, dar reci, obosiţi, întunecaţi şi posomorâţi. În
schimb, dacă iubim, ieşim din această stare, și hrănim acea viaţă pe care Cristos ne-a dăruit-o.

Să descoperim această viaţă divină în cotidianul nostru, ca să putem deveni astfel lumină în întuneric. Amin.

Timișoara, în sărbătoarea
Nașterii Domnului, 2018.
                                                                                                                                                                                                        † Iosif Csaba Pál,
                                                                                                                                                                                                         episcop de Timișoara

 




                                                                                                          Praznicul Întrupării lui Cristos
                                                                                                          ne aduce aminte cât de mult
                                                                                                              ne iubește Dumnezeu...

Prin harul lui Dumnezeu sărbătorim din nou Întruparea Domnului nostru Isus Cristos. Și în anul acesta este bine să ne amintim că El este adevăratul motiv al acestei sărbători minunate și îndrăgite de noi toți. Este bine să ne amintim cât de mult ne-a iubit Dumnezeu, atât de mult că s-a hotărât să vină la noi în Persoana Domnului Isus Cristos.
Este bine să ne amintim că Dumnezeu este cu noi și continuă să ne iubească și să ne ofere harul Lui. Este bine să ne amintim că fiecare zi primită de la Dumnezeu este ca o cutie cu multe săruturi de dragoste pe care Dumnezeu ni le oferă zilnic.
Uneori suntem răi și credem că am primit o cutie goală. Dar săruturile Lui sunt acolo. El spune: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea”.
Fiecare zi a Praznicului Întrupării lui Cristos este o ocazie deosebită să primim sau să oferim dragostea noastră altora. Crăciunul poate fi trăit la adevărata valoare numai atunci când Cristos este Domnul în inimile noastre, în familiile noastre și în bisericile noastre.
De asemenea, valoarea sărbătorii este cu atât mai mare, cu cât vom căuta să fim buni unii cu alții, smeriți, drăguți, înțelegători, altruiști și gata să fim aproape unii de alții, mai ales de cei care au cea mai mare nevoie de noi.
Crăciunul este frumos cu adevărat pentru cei care au lăsat ca dragostea lui Dumnezeu să le inunde ființele și care fac ca această dragoste să se reverse spre alții. Crăciun fericit cu Isus! Cristos s-a născut!
                                                                                                                                                                                       Pastor Samy TUȚAC,
                                                                                                                                                          președintele Comunității Baptiste Timișoara

 




                                                                                                                   Întruparea Fiului lui Dumnezeu este
                                                                                                                             dovada dragostei Lui
                                                                                                                   Dumnezeu pentru lumea păcătoasă.


Întruparea Fiului lui Dumnezeu este dovada dragostei Lui Dumnezeu pentru lumea păcătoasă. El a dat ce a avut mai scump pentru noi pentru că ne-a iubit și ne iubește.
Într-o lume tot mai egoistă mesajul dragostei care se jertfește este atât de necesar.
Isus Hristos s-a întrupat nu doar pentru a ne arăta dragostea divină ci și pentru a ni-L aduce aproape pe Dumnezeu. Omul fără Dumnezeu este departe de El, iar Hristos a venit în lumea noastră pentru a creea puntea de legătură între noi și Creatorul. Viața întrupată a lui Isus Hristos ne oferă totodată un model de urmat. El a trăit în simplitate, făcând bine semenilor și ascultând până la capăt de Tatăl.
Cu ocazia Sfintei Sărbători a nașterii lui Hristos în lumea noastră inimile tuturor să fie inundate de dragostea lui Dumnezeu, această sărbătoare să ne apropie mai mult de Cel Sărbătorit, iar viața noastră să fie pe placul Celui Sfânt!
Sărbători fericite alături de cei dragi și un An Nou binecuvântat de Dumnezeu!
                                                                                                                                                                                          Pastorul Dumitru Moț
                                                                                                                                                                         Biserica Penticostală Elim Timișoara

 




                                                                                                                             † ALEXANDRU,
                                                     Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj

     Onoratului cler și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-
                       Tatăl
         și dea Domnul nostru Isus Cristos

„Un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă.”
„Toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului.” (cf. Is 9, Ps 97)

Iubiți frați întru preoție, Iubiți credincioși, Iubiții mei fii sufletești,
Din mila lui Dumnezeu am ajuns din nou să sărbătorim Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, Sfântul Crăciun, zi de mare bucurie pentru noi toți, căci este ziua mântuirii noastre!
Isus este „ziua” luminoasă care răsare la orizontul umanității.
Zi de milostivire în care Dumnezeu Tatăl a descoperit omenirii dragostea Sa imensă.
Zi de lumină care risipește întunericul fricii și al neliniștii.
Zi de bucurie: o „bucurie mare” pentru cei mici și pentru cei umili, pentru tot poporul (cf. Lc 2,10).
În această zi, din Fecioara Maria, S-a născut Isus, Mântuitorul. Ieslea ne face să vedem „semnul” pe care ni l-a dat Dumnezeu: „un prunc înfășat în scutece și așezat în iesle” (Lc 2,12). Ca păstorii din Betleem, să mergem și noi să vedem acest semn, acest eveniment care în fiecare an se reînnoiește în Biserică. Crăciunul este un eveniment care se reînnoiește în fiecare familie, în fiecare parohie, în fiecare comunitate care primește iubirea lui Dumnezeu întrupată în Isus Cristos. Precum Maria, Biserica arată tuturor „semnul” lui Dumnezeu: pruncul pe care l-a purtat în sân și l-a adus pe lume, dar care este Fiul Celui Preaînalt, pentru că „vine de la Spiritul Sfânt” (Mt 1,20). Pentru aceasta El este Mântuitorul, pentru că este Mielul lui Dumnezeu care ia asupra Sa păcatul lumii (cf. In 1,29). Împreună cu păstorii, să ne prosternăm în fața Mielului, să adorăm bunătatea lui Dumnezeu făcută trup și să lăsăm lacrimi de căință să umple ochii noștri și să spele inima noastră. Toți avem nevoie de aceasta!
Numai El ne poate mântui. Numai milostivirea lui Dumnezeu poate elibera omenirea de atâtea forme de rău, uneori monstruoase, pe care egoismul le generează în ea. Harul lui Dumnezeu poate să convertească inimile și să deschidă căi de ieșire din situații omenește irezolvabile.
Acolo unde se naște Dumnezeu, se naște speranța: El aduce speranța. Acolo unde se naște Dumnezeu, se naște pacea. Și acolo unde se naște pacea, nu mai este loc pentru ură și pentru război.
Sfântul Părinte Papa Francisc ne spune următoarele: acolo unde se naște Dumnezeu, se naște speranța; și acolo unde se naște speranța, persoanele regăsesc demnitatea.
[…] Astfel, astăzi, împreună să tresăltăm de bucurie în ziua mântuirii noastre!
Contemplând ieslea, să ne îndreptăm privirea spre brațele deschise ale lui Isus Care ne arată îmbrățișarea milostivă a lui Dumnezeu!


Iubiți credincioși,


Timp de peste 2000 de ani de la nașterea Domnului nostru Isus Cristos multe imperii s-au prăbușit, diferite sisteme filosofice ostile învățăturii lui Cristos au dispărut.
Unii au încercat și mai încearcă să-L îndepărteze pe Dumnezeu din viața omului prin diferite sisteme politice.
S-a ajuns până acolo încât unii se declară „fără de Dumnezeu” și spun că Dumnezeu nu există.
Isus Domnul istoriei este Cristos al credinței. De-alungul istoriei de peste 2000 de ani a rămas ceva constant, credința în Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, întemeietorul Bisericii, cel care aduce lumina Evangheliei, adică vestea cea bună.
Cât de mult este așteptată Sărbătoarea Crăciunului, adică Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, de către toți creștinii chiar și acum la începutul Mileniului III!
Câte pregătiri se fac pentru întâmpinarea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos!
Biserica îi îndeamnă pe creștini să nu uite și de cele spirituale.
De Sărbătoarea Crăciunului se bucură toată suflarea, dar mai ales copiii, căci întâlnesc un copilaș culcat într-o iesle, adorat de mama Sa, Preacurata Fecioară Maria, de Sfântul Iosif, de îngeri, de păstori, de magi, dar și de lumea necuvântătoare, de mielușei, de bou și de alte animale din grajdul peșterii.
Și noi, împreună cu corurile îngerești, să cântăm colindele noastre atât de bogate în conținut religios, lăudând pe Dumnezeu:

Astăzi S-a născut Cristos,
Mesia Fiu luminos,
Lăudați și cântați și vă bucurați.

O ce veste minunată,
Lâgă Viflaim s-arată,
Astăzi S-a născut Cel fără început,
Cum au spus proorocii.

Iubiți credincioși,


Anul acesta Sărbătoarea Crăciunului coincide cu Centenarul Marii Uniri din 1918. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică șia adus cea mai mare contribuție la înfăptuirea Statului Unitar Român de la 1 Decembrie 1918.
Ierarhii greco-catolici, începând de la Ioan Inonchentie Micu-Klein, Ioan Lemeni, Alexandru Șterca Șuluțiu și până la Episcopii Unirii: Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), Iuliu Hossu (1885-1970), Demetriu Radu (1862-1920), s-au situat „in corpore” în fruntea luptei pentru pregătirea, realizarea și desăvârșirea actului Marii Uniri de la 1918.
Între Ierarhii Bisericii Greco-Catolice, Episcopul Iuliu Hossu, cel mai tânăr arhiereu greco-catolic de atunci, de numai 33 de ani, din încredințarea Marelui Sfat al Națiunii, a fost cel care a dat glas voinței poporului, citind actul Unirii de pe esplanada ridicată pe Câmpul lui Horea. Rostea cu emoție memorabilele cuvinte: „De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și credința poporului Său. Dreptate și adevăr la temelia României întregite ... Trăiască România Mare, una și în veci nedespărțită! Amin.” După acest istoric moment a urmat frățeasca îmbrățișare cu Preasfințitul Miron Cristea (1868-1939), Episcopul ortodox de Caransebeș, în fața mulțimilor entuziasmate, care aclamau și plângeau de bucurie. Preasfinția Sa a adăugat cuvintele: „Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați toți frații români”.
Pe patul morții sale, fiind în detenție, Cardinalul Iuliu Hossu a spus: „Va veni vremea când conducătorii poporului nostru își vor da seama ce mare greșeală s-a făcut prin desființarea acestei Biserici și persecutarea ei.”
Dintre cei doisprezece Episcopi greco-catolici, trei au văzut și prăbușirea imperiului ateo-comunist de la noi din țară, au văzut și lumina învierii Bisericii Române Unite și repunerea ei în drepturile sale.
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, aduce mulțumiri Bunului Dumnezeu pentru Centenarul Marii Uniri, și pentru Biserica Greco-Catolică reînviată.
De asemenea îi mulțumim Bunului Dumnezeu, împreună cu cei șapte Episcopi martiri ai credinței și ai neamului nostru, precum și cu miile de mărturisitori ai
credinței în Dumnezeu și ai dragostei față de țară.
Cu aceste gânduri și cu părintească dragoste, vă dorim să petreceți Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului și Anului Nou 2019, cu sănătate și belșug de haruri cerești.
Cu mare bucurie anul viitor așteptăm vizita în România a Sfântului Părinte Papa Francisc și beatificarea celor șapte Episcopi români greco-catolici martirizați.

Sărbători fericite!
La mulți și fericiți ani!
Cu arhierești binecuvântări,
                                                                                                                                                                                               †ALEXANDRU
                                                                                                                                                                                           Episcop de Lugoj

 

 




Cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului, şi în pragul Noului An 2019, vă adresăm cele mai sincere şi calde urări de bine, multă sănătate şi deosebite binecuvântări din partea lui Dumnezeu!

La mulți ani!

Mihai Maur,
Preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, Conferinţa Banat

 

 




                                       „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”. Evanghelia lui Luca 2,14

                                                                                                                          Pastorala de Crăciun

Dragi frați într-un Hristos aflați în sărbătoare! Har vouă și pace , de la Dumnezeu, Tatăl nostru și Domnul nostru Isus Hristos, în comunitatea Duhului Sfânt. Amin
În preajma Crăciunului întotdeauna avem senzația că sărbătoarea care se apropie are o vrajă aparte, un spirit care încălzește inimile, îmbrâcând sufletele noastre în haine de sărbătoare.
Acest sentiment ne înconjoară și ne copleșește, deși evenimentele și influențele exterioare care ne afectează nu sunt întotdeauna favorabile acestei arome a Crăciunului.
Poate că suntem încărcați cu griji, poate bolile ne chinuiesc, temerile ne înspăimântă, doliul ne întristează, sau doar grijile pentru cei dragi ne paralizează, totuși sărbătoarea se apropie.
Dacă ne străduim să creăm doar o stare de spirit de sărbătoare prin norurile de parfum de portocală și scorțișoară, votilizându-se în aer, sau prin crearea unui mediu confortabil decorat cu ornamente colorate și prin ascunderea cadourilor împachetate cu grijă între crengile verzi ale bradului, atunci încă nu înțelegem adevărata semnificație a Crăciunului.
Nu omul care trăiește în pace și bunăvoință pe pământ transformă sărbătoarea în magie și aduce slavă lui Dumnezeu. Dimpotrivă! Slava Dumnezeului Atotputernic din cer ne luminează viețile noastre umane și condițiile de viață, și ne aduce Mîntuirea prin persoana Copilului - Divin Isus Hristos, transformând în pace nu numai ultimele zile din luna Decembrie, bogate în acțiunile caritabile desfășurate în această perioadă, ci întreaga noastră viață.
Am devenit oameni înzestrați de Dumnezeu, Care ne-a oferit cel mai valoros și cel mai scump dar prin Singurul Său Fiul, Isus Hristos, și El ne acceptă și astăzi cadoul modest al pocăinței noastre sincere. Putem deci avea sărbători adevărate, chiar dacă nimeni altcineva nu ne mai oferă cadouri, sau dacă nu avem cu cine să ne așezăm în jurul mesei. Putem, deoarece Dumnezeu este cu noi! Sărbătoarea poate fi deci simplă în elocvență, sau elocventă în simplitate!
Hristos a ajuns la noi prin cea menționată ulterior, dar prin El a sosit și Gloria, Pacea și Bunăvoința lui Dumnezeu. Fie ca aceste daruri să ne călăuzească și să ne lumineze și în acest an sfintele Sărbători de Crăciun!
Vă doresc sărbători fericite și binecuvântate.
                   Bódis Ferenc - Protopop Reformat Timiș

Foto: www.cunoastelumea.ro