„Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”. (Constituţia României)
Bomba mult aşteptată a fost aruncată în urmă cu o săptămână, când ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a prezentat raportul privind activitatea managerială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, raport în urma căruia ministrul a declanşat procedura de revocare a Laurei Codruţa Kövesi din fruntea DNA.
Subiectul este unul extrem de sensibil, unul care a reuşit să ducă la o divizare şi o dezbinare a societăţii româneşti fără precedent. Asistăm la manipulări din ambele tabere, asistăm la multe minciuni, asistăm inclusive la poziţionări ale principalilor actori politici - vezi preşedintele Klaus Iohannis - care depăşesc limitele constituţionale. Cum altfel ar putea fi catalogată reacţia preşedintelui de a o susţine în continuare pe Laura Codruţa Kövesi înainte de a fi studiat raportul şi înainte de a se fi pronunţat asupra lui Consiliul Superior al Magistraturii?
Atacurile asupra ministrului Justiţiei au început să curgă încă din timpul conferinţei de presă în care era prezentat raportul; a urmat mobilizarea tefelistă cu Toader - sluga lui Dragnea şi comentariile legate de raport conform cărora acesta ar arăta ca o compunere de clasa a patra. Trecând peste aceste aspecte, însă, ministrul Justiţiei a atras atenţia asupra a 20 de puncte extrem de grave, de care cei interesaţi de adevărul din spatele acţiunilor DNA ar trebui să ţină cont.


Concluziile raportului
Raportul lui Tudorel Toader are 35 de pagini, mai multe anexe şi poate fi consultat integral pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei. Vom prezenta, în cele ce urmează, doar cele 20 de puncte asupra cărora ministrul a atras atenţia societăţii româneşti, fără a insista foarte mult asupra dovezilor aduse de ministru în susținerea afirmațiilor sale, ele fiind publice:
1. Situație fără precedent în cadrul raporturilor dintre autoritățile publice din România: într-un singur an trei conflicte juridice de natură constituțională în care Direcția Națională Anticorupție, prin conducerea acesteia, a fost chemată în fața instanței constituționale la sesizarea altor autorități publice care au invocat încălcări ale competenței lor de către DNA și comportamentul lipsit de loialitate constituțională al procurorului-șef DNA; trei conflicte juridice de natură constituțională în care Curtea Constituțională a circumstanțiat ferm competența Direcției Naționale Anticorupție iar, în două dintre ele, a sancționat comportamentul procurorului șef DNA, contrar loialității constituționale.
În primul raport de analiză a activității Laurei Codruța Kövesi, Tudorel Toader a arătat că, în sine, un singur conflict juridic de natură constituțională nu poate determina revocarea acesteia; cu totul altfel stau lucrurile când încălcarea Constituției devine sistematică. În 14 ani, Curtea Constituțională a constatat existența a 13 conflicte juridice de natură constituțională, dintre care trei se referă la DNA numai în ultima jumătate de an!
2. Decizia nr. 68/2017 a Curții Constituționale – Direcția Națională Anticorupție a acționat ultra vires şi și-a arogat o competență pe care nu o posedă. Este vorba de tentativa DNA de a verifica oportunitatea, respectarea procedurii legislative și legalitatea adoptării unei ordonanțe de urgență a Guvernului. Indiferent de subiectul ordonanței, o astfel de atitudine încalcă principiul separației puterilor în stat.
3. Decizia nr. 611/2017 a Curții Constituționale - prin conduita sa, procurorul-șef al DNA nu numai că înlătură a priori orice colaborare loială cu autoritatea care exercită suveranitatea poporului - Parlamentul României, ci refuză să participe la clarificarea unor aspecte legate de un eveniment de interes public; prin refuzul procurorului-șef DNA este încălcată autoritatea Parlamentului României, organ reprezentativ al poporului, și este împiedicată desfășurarea activității acestuia, sub aspectul îndeplinirii atribuțiilor de control prin intermediul comisiilor parlamentare.
Aici este vorba de refuzul explicit al șefei DNA de a se prezenta în fața comisiei parlamentare de anchetă privind verificarea unor aspecte ce țin de organizarea alegerilor din 2009 și de rezultatul scrutinului prezidențial. Laura Codruța Kövesi a motivat în scris că nu deține nici un fel de informație privitor la verificările făcute de comisie - lucru fals, de altfel. Mai mult decât atât, imaginați-vă o situație în care o persoană citată la DNA ar răspunde că nu se prezintă pentru că nu deține informații în legătură cu dosarul pentru care este citată!
4. Decizia nr. 757/2017 a Curții Constituționale - parchetul/DNA nu au competența de a începe urmărirea penală în privința oportunității emiterii actelor administrative individuale.
Este destul de clar: exercitarea conducerii unei instituții cu încălcarea limitelor de competență ale acesteia se încadrează între motivele care justifică revocarea conducătorului instituției.
5. Acreditarea competenței DNA de evaluare a aspectelor de oportunitate a elaborării unor hotărâri de Guvern.
La fel ca și în cazul punctului precedent, este inadmisibil faptul că DNA s-a erijat în evaluator inclusiv al aspectelor de oportunitate a elaborării unor hotărâri de guvern. Ministrul Justiției nu precizează în raportul său, dar există numeroase cazuri în teritoriu unde procurori DNA acuză încălcarea principiului oportunității (!!!) adoptării unei hotărâri de Consiliu Local - avem cazuri de gen chiar și la Timișoara și nu am văzut pe cineva din măreața societate civilă să protesteze față de acest abuz.
6. Lipsa de asumare a unei încălcări a dispozițiilor constituționale și legale, respectiv a corectării unei astfel de conduite.
După decizia Curții Constituționale, DNA și-a retras comunicatul prin care acuza adoptarea unor hotărâri de guvern, motivând că acesta a prezentat, până la urmă, „simple opinii” ale instituției. Atâta tot că aceste simple opinii dau ulterior naștere unor sintagme de genul „penali”, pe care onor instituția doamnei Kövesi nu se mai obosește să le corecteze, iar președintele Klaus Iohannis le preia și le folosește în ceea ce privește persoane care nu au nici un fel de condamnare penală menită să justifice folosirea unui astfel de apelativ.
7. Încălcarea principiilor care guvernează exercitarea funcției de conducere a unei autorități publice.
„Performanța” procurorului-șef de a determina Curtea Constituțională să explice pe larg că instituția DNA nu este nici Guvern, nici Parlament, nici Curtea Constituțională, nici instanță de judecată și că, în calitate de conducător al acestei instituții, trebuie să respecte competențele legale ale DNA, precum și să aibă o conduită constituțională loială.
Constatarea a trei conflicte juridice de natură constituțională este, de fapt, cea mai bună dovadă a lipsei unei conduite constituționale loiale din partea conducerii DNA.
8. Comportament excesiv de autoritar, discreționar, contrar obligațiilor de rezervă și deontologice impuse magistraților.
La acest punct este adus în discuție controlul realizat de Inspecția Judiciară la DNA în 3 iulie 2017. În raportul de control se precizează negru pe alb că activitatea de inspecție a fost obstrucționată „prin orice mijloace” de către procurorul-șef de direcție, consilierul personal al acesteia și procurorul-șef serviciu judiciar. Raport Inspecției Judiciare a fost, de altfel, asumat și de Consiliul Superior al Magistraturii.
9. Implicarea în anchetele altor procurori, anchete realizate cu încălcarea competențelor constituționale.
Aduceți-vă aminte de declarația referitoare la anchetarea adoptării OUG 13: „Eu mi-am asumat acest dosar împreună cu domnul Dumitriu și domnul Uncheșelu. N-au făcut un milimetru la stânga sau la dreapta fără ca eu să spun da”. Sau aduceți-vă aminte de înregistrarea cu „decaparea instituțională” a dosarului cu casele pentru „a ajunge la premier”.
10. Prioritizarea soluționării dosarelor cu impact mediatic.
Atitudini nedemne. Încălcarea standardelor minimale de etică și deontologie ale unui magistrat. Aici revenim la înregistrările cu Laura Codruța Kövesi dintr-o ședință de lucru despre care șefa DNA susține că sunt contrafaceri și juxtapuneri, în condițiile în care expertiza realizată de Inspecția Judiciară constată autenticitatea acestora, și în care șefa DNA cerea tocmai instrumentarea urgentă a unor dosare cu miniștri.
11. Contestarea actelor și autorității Curții Constituționale.
Declarația conform căreia, urmare a unei decizii a Curții Constituționale, au fost închise 245 de dosare și 188 de milioane de euro prejudiciu din bani publici nu mai pot fi recuperate, societatea rămânând neapărată în fața unor practici în care procurorii au constat existența unui abuz în serviciu fără a fi în stare să dovedească încălcarea vreunei legi. Păi este la mintea cocoșului că în astfel de cazuri aveam de a face strict cu un abuz al procurorilor respectivi! Cum poți să stabilești că ai de-a face cu un abuz în serviciu și un prejudiciu atât timp cât nimeni nu a încălcat legislația în nici un fel? Practic prejudiciul de care vorbește doamna Kövesi - 188 milioane euro - nu a existat, în schimb au existat 245 de dosare abusive (cu, probabil, mii de persoane tracasate și târâte prin instanțe fără a avea vreo vină) întocmite de DNA!
12. Contestarea autorității și actelor parlamentului. Ministrul Justiției face referire la interviuri acordate de Laura Codruța Kövesi către organisme media internaționale, în care exprimă opinii conform cărora ar exista riscul de desființare a DNA de către oamenii politici, sau că parlamentarii doresc să afecteze prin vot independența justiției. Astfel de interviuri, fără a avea vreo bază reală, afectează și imaginea țării dar arată și faptul că șefa DNA pune sub semnul întrebării autoritatea legislativă, uitând faptul că domnia sa este, până la urmă, un simplu executant al legislației existente!
13. Critici vehemente formulate cu privire la unele propuneri de modificare legislativă; soluțiile legislative au fost dovedite ulterior ca fiind constituționale.
Sunt numeroase exemplele în care, în luări de poziție publice, șefa DNA a afirmat că modificările legilor justiției vor avea un efect devastator, dând exemple de modificări ale legislației penale care nu existau în nici un fel de proiect, cum ar fi dezincriminarea mărturiei mincinoase. Mai mult decât atât, șefa DNA s-a pronunțat vehement împotriva înființării unei secții speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție, lucru constat a fi constituțional de către CCR. De altfel, la câte discuții sunt legate de presupuse abuzuri ale unor procurori din subordinea Laurei Codruța Kövesi, este perfect de înțeles teama apariției unui organism care să investigheze infracțiunile acestora.
14. Încălcarea rolului și locului procurorilor într-un stat de drept.
Acreditarea unui alt statut al procurorului decât cel consacrat de Constituție. „Există o încercare de a crește autoritatea ministrului Justiției asupra activității procurorilor, ceea ce va afecta grav independența acestora”.
Câte proteste #rezist nu au avut la bază apărarea independenței procurorilor după această afirmație a șefei DNA? Dar uite ce zice Constituția României, nu de azi, de ieri, ci din 2003: „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”. Nu este suficient?
Căutați statuările Comisiei de la Veneția și priviți cum stau lucrurile în alte țări europene.
15. Încercarea de a obține condamnări cu orice preț.
„Să ajungem la domnul premier care a semnat contractile alea”. „Mi-aș fi dorit să ieșim cu un dosar cu un ministru, că mă gândesc că totuși presăm”. Sunt înregistrări cu vocea șefei DNA. Șefa DNA zice că sunt colaje și juxtapuneri. S-au deschis și două dosare penale legate de aceste înregistrări care ar fi fost falsificate. Care dosare s-au clasat. De ce? Păi hai să vedem ce a constatat expertiza tehnică din cauză: „Înregistrările sunt din ședința de lucru operativă din data de 30.03.2017. (...) Alterarea conținutului înregistrărilor nu a fost confirmată în maniera juxtapunerii sau colării de către constatarea tehnico-științifică sau de expertiza criminalistică.
(...) Rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că în cadrul ședinței de lucru din data de 30.03.2017 procurorul-șef al DNA a făcut afirmații de natură a aduce atingere onoarei sau probității profesionale și prestigiului justiției”.
16. Creșterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor, raportări eronate.
Cazurile de achitare în diverse dosare instrumentate de DNA sunt din ce în ce mai numeroase și este de așteptat ca numărul achitărilor să crească în viitorul apropiat, în dosarele aflate acum pe rolul instanțelor de judecată.
17. Lipsa de implicare a procurorului-șef DNA în identificarea și eliminarea comportamentelor abuzive ale procurorilor.
Lucrurile sunt clare: ies în public înregistrări care dovedesc faptul că procurori ai DNA au falsificat probe; Codruța Kövesi iese și declară public că procurorii DNA nu falsifică probe. Există dovezi privind abuzuri ale unor procurori DNA- în loc să dispună verificarea acestor situații, Codruța Kovesi declară public că nu există abuzuri ale procurorilor DNA. Caz concret, de la Timișoara: se face o plângere împotriva unui procuror DNA - celebrul Ciprian Dorobanțu; Codruța Kövesi răspunde celor care au făcut plângerea spunându-le să i se adreseze lui Dorobanțu.
18. Lipsa de măsuri în cazuri grave constatate de instanțele de judecată - falsificarea transcrierii unor convorbiri telefonice.
Există un astfel de caz, dovedit prin Încheierea numărul 18 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din ianuarie 2017. În transcrierea unei înregistrări, dintr-o „eroare”, procurorul a scris, în loc de „faza a doua”... „șpaga a doua”. Evident, cuvântul „șpagă” folosit în loc de „fază” nu poate să creeze o imagine distorsionată instanței de judecată atunci când vine vorba despre presupusa vinovăție a unui inculpat, nu?
19. Tergiversarea soluționării cauzelor cu consecința prescrierii răspunderii.
Cazul Microsoft este celebru.
20. Lipsa de reacție în verificarea activității profesionale și conduitei unor procurori.
Cazul procurorilor de la Ploiești, cazul lui Dorobanțu de la Timișoara și, probabil, multe altele.
Pe scurt, 20 de puncte extrem de grave, aproape fiecare dintre ele constituind un motiv suficient pentru a justifica necesitatea unei schimbări la DNA. Fiecare dintre cele 20 de puncte bine argumentat, bine justificat.


Reacţii
Prima reacţie a venit din partea preşedintelui Klaus Iohannis, la câteva minute după prezentarea raportului. Într-un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, se spune aşa: „Din cauza lipsei de claritate în prezentarea Raportului privind activitatea managerială a DNA și având în vedere că evaluarea activității DNA și a conducerii acestei instituții de către Președintele României diferă de cea a ministrului Justiției, se impune o analiză aprofundată a acestui document, care urmează să fie realizată la nivelul Administrației Prezidențiale de către departamentele de specialitate. În repetate rânduri, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a declarat mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale, punct de vedere pe care și-l menține în continuare.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va uza de toate prerogativele constituționale pentru asigurarea funcționării unei justiții independente și pentru consolidarea statului de drept”. Altfel spus, preşedintele Klaus Iohannis s-a antepronunţat asupra raportului şi a procedurii de revocare declanşate de Tudorel Toader, înainte de a avea o analiză asupra raportului şi înainte de a avea un punct de vedere din partea Consiliului Superior al Magistraturii, căruia, prin conduita sa, preşedintele i-a trasat, practic, ce decizie să ia în continuare.
În cursul zilei de marţi, la CSM, Laura Codruţa Kovesi şi-a prezentat punctul de vedere asupra raportului ministrului Tudorel Toader. Evident, nimic din ce a prezentat ministrul nu este real în opinia şefei DNA. Tot ceea ce a făcut DNA a fost corect. Toate dovezile sunt de fapt interpretări tendenţioase şi nici un fel de acţiune - inclusiv cele făcute cu încălcarea Constituţiei - nu justifică revocarea din funcţie a şefei DNA.
O singură mostră din gândirea şefei DNA ar trebui să fie suficientă pentru cine are de gând să şi gândească, nu doar să înghită pe nemestecate discursuri frumoase: este adevărat faptul că Curtea Constituţională a decis că anumite acţiuni s-au făcut cu încălcarea Constituţiei, dar DNA nu avea de unde să ştie ce va decide Curtea Constituţională. Altfel spus: oricine are dreptul să facă orice încălcare a legii, atât timp cât nu ştie ce va decide instanţa de judecată asupra acelei încălcări a legii.
Rezultatul, în Consiliul Superior al Magistraturii - secţia pentru procurori, a fost cel previzibil: cu excepţia lui Tudorel Toader, toţi membrii secţiei au votat îmotriva raportului acestuia, convinşi fiind de reacţia şefei DNA. Votul s-a dat la câteva minute după terminarea prezentării, fără minima decenţă de a lua măcar o perioadă de timp pentru studierea documentelor depuse - altfel spus, decizia era cunoscută dinainte şi oricum dezbaterile nu au contat în nici un fel. Mai mult decât atât, decizia secţiei pentru procurori a CSM vine în contradicţie cu diverse alte rezoluţii şi constatări ale Consiliului Superior al Magistraturii, care au arătat nereguli majore în activitatea şefei DNA.


Ce se va întâmpla mai departe
Avizul CSM în acest caz este unul doar consultativ; nu este neapărat nevoie ca preşedintele să ţină cont de el. De exemplu, atunci când CSM a dat aviz negativ pentru ca Laura Codruţa Kövesi să conducă DNA în continuare, preşedintele Băsescu (la acea vreme) nu a ţinut cont de aviz. Totuşi, dată fiind şi antepronunţarea lui Klaus Iohannis în acest caz este evident faptul că decizia lui va fi de a nu da curs cererii de revocare formulată de ministrul Justiţiei.
Totuşi, extrem de important este faptul că au fost aduse în dezbaterea publică unele aspecte necunoscute de marea majoritate a celor care ieşeau în stradă cu hăulitura „DNA să vină să vă ia” şi cu susţinerea necondiţionată - şi fără precedent în orice stat democratic - a unei instituţii de forţă.
Nu cred că există oameni de bună credinţă care au auzit înregistrările cu Laura Codruţa Kövesi sau cu procurorii Negulescu şi Onea şi care nu îşi ridică semne de întrebare vizavi de cum se petrec anumite lucruri în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţiei. Da, ştim teoria cu înregistrările „juxtapuse”, dar, dincolo de juxtapunere, înregistrările sunt reale. Şi aproape orice frază din aceste înregistrări, în orice context ar fi pusă, dovedeşte că sunt multe lucruri care nu sunt în regulă.
Nu cred, de asemenea, că există om de bună credinţă (în contextul scandalului izbucnit în jurul instituţiei de apariţia înregistrărilor cu procurori care ar fi falsificat probe) care a văzut reacţia procurorului Lucian Onea şi care ar ieşi în stradă să îl susţină pe acesta din urmă. La fel cum, de exemplu, la Timişoara nu cred că există om de bună credinţă care ar putea să susţină activitatea unui (de curând, fost) procurer al DNA precum Ciprian Dorobanţu.
Nimeni nu pune la îndoială necesitatea de a avea o Direcţie Naţională Anticorupţie bine pusă la punct. Dar această Direcţie Naţională Anticorupţie, atunci când vorbim de justiţie, trebuie să fie deasupra oricăror îndoieli, deasupra oricăror semne de întrebare. Justiţia - în fapt, adevărul - nu poate fi decât una singură. Şi justiţia nu poate fi făcută cu oameni care nu au respect pentru justiţie, bazându-se doar pe presiunea unor mase mânate din urmă de ura pe care o au faţă de partidul de guvernământ.
În ceea ce îl priveşte pe Tudorel Toader, o singură vorbă: acest om îşi sacrifică în aceste zile reputaţia şi cariera pentru a îndrepta nişte lucruri făcute greşit în perioada lui Traian Băsescu. Greşeli pe care, astăzi, inclusiv fostul preşedinte recunoaşte că le-a făcut. Singurul lucru care îi poate fi imputat lui Tudorel Toader este că încearcă să facă aceste reparaţii afiliindu-se la o barcă greşită. Dar, până la urmă, care barcă mai este corectă în România de astăzi?
Între minciunile şi manipulările Antena 3 şi România TV, pe de o parte, şi minciunile şi manipulările Realitatea TV şi Digi24, pe de altă parte, un lucru este clar: ceva trebuie schimbat, pentru că lucrurile nu funcţionează cum trebuie.
Iar schimbările în acest domeniu nu pot să fie făcute nici la presiunea străzii, nici ca urmare a unor declaraţii externe, venite din partea unor oameni la rândul lor manipulaţi şi minţiţi.
Pentru că o justiţie care urmăreşte doar condamnări cu orice preţ, în care oameni nevinovaţi ajung să fie victime colaterale, nu este de acceptat într-un stat democratic. Dincolo de aspectele sociale şi economice, şi această justiţie este unul dintre motivele pentru care, în ultimii zece ani, România este pe locul doi în lume la numărul de emigrări după Siria. Atâta tot că la noi victimele nevinovate sunt în urma unui alt tip de război.
Şi, revenind la întrebarea din titlu, este extrem de clar pentru toată lumea că DNA se confruntă cu o lipsă acută şi crescândă de credibilitate. Iar lucrurile, în loc să meargă spre o rezolvare firească, tind să escaledeze, aruncându-ne pe toţi în acel alt tip război de care România nu are nevoie. Şi în urma căruia percepţia globală este că suntem cel mai corrupt stat din Uniunea Europeană - mai corupt decât, de exemplu, Polonia, Ungaria, Grecia, Croaţia şi Bulgaria la un loc. Oare este chiar aşa? Eu am convingerea că nu.
Și, cu toate că am mari rezerve față de guvernele din ultimii ani, inclusiv față de cel actual, trebuie să îi dau dreptate lui Tudorel Toader într-o afirmație: „DNA trebuie să continue să funcționeze în mod legal. DNA nu se identifică cu procurorul-șef al acesteia”. Este nevoie de o resetare, pentru că lucrurile nu pot să meargă mai departe pe panta pe care au luat-o în ultimii ani.


Flavius BONCEA