Săptămâna viitoare, la 30 decembrie, vom comemora 70 de ani de la fatidica zi în care poporul român a fost decapitat. Șapte decenii de când cursul firesc al istoriei României a fost întrerupt. Din aceștia, 42 de ani i-am trăit în dictatură comunistă, iar 28 într-o așa-zisă democrație originală, în care nu am reușit să ne dezbărăm de tarele trecutului.

În urmă cu patru ani și jumătate, din postura de consilier local pe care o aveam la acea vreme, am propus schimbarea denumirii bulevardului Republicii din Timișoara în Bulevardul Regele Mihai I – denumire pe care, de altfel, o purtase până în 1948, când autoritățile comuniste au demontat plăcuțele cu „Bulevardul Regele Mihai I” pentru a le înlocui cu „Republicii”. Propunerea a zăcut până acum, când Majestatea Sa Regele Mihai a plecat dintre noi. A zăcut pentru că așa suntem noi: nu putem să ne recunoaștem și să ne onorăm valorile când sunt în viață; trebuie să așteptăm să moară ca să putem face ceva pentru ele. Am cerut reluarea în discuție a propunerii; numeroși timișoreni s-au raliat demersului meu, și am înțeles că și organizații ale societății civile urmează să o susțină. Domnul consilier local Sorin Gabriel Ionescu a înregistrat, în cursul săptămânii trecute, în mod oficial, expunerea de motive pentru un proiect de hotărâre de Consiliu Local privind revenirea bulevardului Republicii la cel de Regele Mihai. Lucrurile păreau să meargă spre bine și speram din tot sufletul că pe ordinea de zi a ședinței de consiliu local din 20 decembrie va intra și acest proiect, astfel încât la 30 decembrie 2017 Timișoara să poată pune în practică un gest reparator. Mai mulți consilieri m-au sunat sau mi-au scris spunându-mi că vor susține propunerea – inclusiv consilieri liberali care, acum, probabil nu vor mai avea curajul să își asume această susținere.

De ce? Deoarece, se pare, orice idee vine din altă parte decât direct de la domnul primar Nicolae Robu nu merită să fie nici măcar pusă în discuție. Pentru că iată ce a declarat primarul Timișoarei în conferința de presă de marți: „Îl respect prea mult pe Regele Mihai, ca să sar imediat la astfel de discuții. Asemenea subiecte, nu se discută, în concepția mea, dacă ai respect pentru marile personalități, în perioada în care încă este doliu pentru stingerea lor. Se va discuta. Ce garantez eu este că în Timișoara vom avea o stradă, poate un parc, un loc public în orice caz corespunzător în cinstea Majestății Sale Regele Mihai I. Dar nu vom merge pe orice idei”.

Ce înseamnă „orice idei”, domnule primar? Ce stradă sau ce parc ar fi mai potrivite să poarte numele Regelui Mihai decât bulevardul care chiar i-a purtat numele până când comuniștii au hotărât să fie altfel? Cu ce împiedică doliul pe care îl purtăm pentru Majestatea Sa Regele – unii dintre noi chiar sincer – repararea unei nedreptăți istorice? Și, oare, suntem în doliu?

Cât despre respectul pentru Majestatea Sa Regele Mihai acesta poate fi văzut cu ochiul liber în fața Universității de Medicină și Farmacie, unde de un an și jumătate, o placă de marmură de la soclul pe care se află bustul Majestății Sale Regele Mihai este spartă și așezată lângă. Nimeni nu s-a deranjat să repare soclul, în ciuda apelurilor repetate, nici măcar acum, în momentele de mare emoție prilejuite de plecarea Regelui la cele veșnice. 

Nu știu dacă mai există vreo șansă ca schimbarea de denumire să se producă până în 30 decembrie. Sper ca ea să se facă, însă, într-un viitor cât mai apropiat. Și sper ca membrii Consiliului Local să nu cadă în capcana ridicată de primarul Nicolae Robu, cu nu știu ce altă stradă, sau parc, sau loc public. Chiar dacă acordarea numelui Regele Mihai unui spațiu public ar fi o dovadă de respect, doar revenirea la fosta denumire a actualului bulevard al Republicii ar fi și un necesar gest reparatoriu.

Până când se va întâmpla ceva, revin cu o parte din argumentația din propunerea pe care am înaintat-o la 6 august 2013 privind atribuirea numelui de Bulevardul Regele Mihai I al actualului bulevard al Republicii. Un astfel de gest ar avea o valoare simbolică, din mai multe considerente:

- Bulevardul Republicii poartă acest nume doar din 1948; până atunci, denumirea lui a fost Bulevardul Regele Mihai I;

- Bulevardul Republicii porneşte din Piaţa Victoriei, locul de unde, în 1989, a pornit schimbarea regimului comunist şi străbate oraşul până la Gara de Nord, principala poartă de intrare în Timişoara. Bulevardul porneşte de la două instituţii – Rectoratul Universităţii Politehnica şi Opera Română – care îşi datorează existenţa Familie Regale: Regelui Ferdinand, respectiv Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României;

- Republica este o instituţie care a fost impusă României de către regimul comunist, după abdicarea forţată a Regelui Mihai de la 30 decembrie 1947. Renunţarea la denumirea de „Bulevardul Republicii” în favoarea denumirii „Bulevardul Regele Mihai I al României” ar reprezenta o minimă reparaţie morală din partea oraşului Timişoara faţă de cel mai important Cetăţean de Onoare al său;

- Din punct de vedere al poziţionării, redenumirea ca Bulevardul Regele Mihai I ar fi cea mai potrivită, dat fiind faptul că actualul bulevard al Republicii este perpendicular pe Bulevardul Regele Ferdinand şi paralel cu Bulevardul Regele Carol I. De asemenea, pe Bulevardul Republicii, comparativ cu alte bulevarde din oraş, există un număr destul de limitat de clădiri cu locuinţe sau cu instituţii, drept pentru care numărul celor care ar fi afectaţi de schimbarea denumirii în Nomenclatorul Stradal este relativ restrâns.

Ca să vedeți diferența de abordare, la București tocmai grupul consilierilor locali ai Partidului Național Liberal a propus revenirea la denumirea de Bulevardul Regele Mihai I, denumire pe care a purtat-o în trecut, a actualei Șosele Kiseleff!

Închei cu speranța că primarul Nicolae Robu va reveni la sentimente mai bune vizavi de această propunere; poate să o facă și, ca să nu existe probleme de orgoliu personal, să și-o și asume. Nu s-ar supăra nimeni dacă în istorie această schimbare de denumire – cu adevărat istorică – ar apărea ca inițiativă a domniei sale. Noi, ceilalți, vrem doar să o vedem pusă în practică.

Flavius BONCEA