„Români,

Țara a pierdut pe Regele Mihai I. Timp de peste nouă decenii, el a închinat României toate puterile, cu devotament și răbdare.

Am pierdut, ca voi toți, un părinte. O pierdere personală și o pierdere pentru întreaga Națiune. În aceste clipe grele, suntem uniți în suferința noastră.

Cu infinită iubire și principii puternice, Regele Mihai a înscris în cartea Neamului cea mai valoroasă pagină din istoria contemporană.

Bunătatea și iertarea sa au învins toate relele secolului trecut. Înțelepciunea lui a asigurat continuitatea identității noastre, în momente de gravă abatere de la mersul firesc al țării. Regele nostru a fost o parte din fibra Statului român.

Prin întreaga sa viață, tatăl meu a continuat legătura Familiei Regale cu națiunea română. Pentru ziua noastră de mâine, el ne-a dăruit ziua lui de astăzi.

Începe un nou timp pentru Casa Regală a României. Cu aceleași principii și sentimente ca ale tatălui meu, voi continua să servesc interesele fundamentale ale poporului român.

Așa să ne ajute Dumnezeu!”.

Acesta a fost mesajul pe care, în seara tristei zile de 5 decembrie, l-a rostit printre lacrimi Majestatea Sa Regina Margareta a României. Da, nu este o greșeală. Din 5 decembrie 2017, nu mai vorbim de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta ci de Majestatea Sa Regina Margareta a României.

Fundamentul acestei situații o găsim în două documente. În primul rând, în decizia Majestății Sale Regele Mihai I al României din 5 ianuarie 2005, care spune: „Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic și Șef al Casei Regale a României, după moartea mea. În cazul în care Națiunea română și Parlamentul României vor considera potrivită folosirea monarhiei ca formă de guvernământ, solicit Parlamentului să renunțe la aplicarea legii salice, care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astăzi, nici valorilor societății românești. Până când aceste lucruri se vor întâmpla, Principesa Margareta va rămâne, după moartea mea, Șeful Casei Regale a României și Custode al Coroanei României”.

Al doilea document îl constituie Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, semnate de Majestatea Sa Regele Mihai I la 30 decembrie 2007, la Castelul Săvârșin. Conform acestor Norme, „Șeful Casei Regale a României, potrivit tuturor practicilor și convențiilor de astăzi, este de jure sau de facto Suveran, în termeni de autoritate asupra Casei Regale a României, la orice moment. Imediat după decesul Șefului Casei Regale a României, fără vreo proclamație ulterioară, Moștenitorul Evident sau Moștenitorul Prezumptiv, în funcție de cine va fi în viață și primul în linia de succesiune la acel moment, va primi din acea clipă titlul și apelativul de Rege sau Regină, indiferent de poziția Familiei ca Dinastie domnitoare sau ne-domnitoare și indiferent dacă, mai târziu, va alege sau nu să nu folosească un asemenea titlu sau apelativ”. Tot Normele fundamentale spun că „Actualul Moștenitor la Șefia Casei Regale a României este: Alteța Sa Regală Margareta, Principesa Moștenitoare a României (jure sanguinis), care va fi de acum înainte și va rămâne după decesul meu Custode al Coroanei României (ad personam)”. De asemenea, ASR Principele Radu al României devine Alteța Sa Regală Principele Consort Radu al României (ad personam)”. 

„Ordonăm moștenitorilor noștri să respecte aceste Norme acum și după decesul Nostru, ele reprezentand voința Noastră finală”, se spune la finalul documentului semnat de Regele Mihai în urmă cu zece ani.

Chiar dacă, deocamdată, actele noului Șef al Familiei Regale a României poartă la semnătură doar titulatura de „Custodele Coroanei române”, prin aplicarea Normelor fundamentale, de facto, începând din 5 decembrie 2017 România are Regină: Majestatea Sa Regina Margareta a României.

Noua Regină a României s-a născut la Lausanne, în Elveţia, pe 26 martie 1949. Este prima fiică a Majestăţilor Lor Regele Mihai I şi Regina Ana ai României. Majestatea Sa este licenţiată în Sociologie, Ştiinţe Politice şi Drept Internaţional a Universităţii din Edinburgh, Scoţia. Regina Margareta a fost implicată, înainte de 1989, în proiecte ale Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite şi al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD). În august 1989, când devenea evident că ceva avea să se schimbe în sfârşit în Europa de Est, Principesa (pe atunci) Margareta părăseşte Organizaţia Naţiunilor Unite pentru a se dărui cauzei României.

Sosește în țară pe 18 ianuarie 1990. În acelaşi an înfiinţează, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundaţia Principesa Margareta a României, dedicată sprijinirii bătrânilor şi tinerilor aflaţi în dificultăţi fizice sau materiale. La 18 ianuarie 2015, în prezența autorităților politice, sărbătorește „Jubileul de Argint” al întoarcerii în țară. 

Regina Margareta este decorată cu Marea Cruce a Ordinului Carol I (1996), Marea Cruce a Ordinului Coroana României (2011), Marea Cruce a Ordinului de Malta (2003), Cavaler al „Legiunii de Onoare” a Republicii Franceze (2009) şi Marea Cruce a Ordinului Sfânta Isabel a Portugaliei (2012). De asemenea, Majestatea Sa este Doctor Honoris Causa al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Regele Mihai (Timișoara), al Academiei de Studii Economice din Chișinău și al Universității din Pitești și preşedintele Societății Naționale de Cruce Roșie din România, al „Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă Săvârşin” (care are ca scop crearea unui model de dezvoltare rurală şi de atragere a investiţiilor străine) şi preşedintele de onoare al „Fundaţiei Atletismul Românesc”. 

Flavius BONCEA